Shalom Israel - Iacob Berghianu - 6 Israelul Miracol Divin I

Shalom Israel

O emisiune despre Istoria, Cultura si Religia poporului Israel

Emisiunea 6

Invitat: Pastor Iacob Berghianu
Moderator: Pastor Ioan Peia

Israelul – Miracol Divin
Partea I

Stimati telespectatori! Bine v-am regasit la emisiunea Shalom Israel. O emisiune prin care dorim si speram sa cunoastem si sa intelegem mai bine istoria, cultura, religia si viata poporului Israel. Invitati ai emisiunii noastre sunt si vor fi personalitati ale vietii culturale si religioase evreiesti. Avem insa in emisiunea noastra invitati de marca din partea altor natiuni care si-au dedicat o buna parte a vietii lor in cunoasterea lui Israel si binecuvantarea poporului evreu.

Ne bucuram sa avem din nou ca oaspete al emisiunii noastre pe dl pastor Iacob Berghianu.

Tema emisiunii de astazi este vasta si in acelas timp provocatoare:

Putem spune despre Israel ca este un Miracol Divin?

Care sunt argumentele care ne indreptatesc sa raspundem afirmativ la aceasta intrebare?

Este destul de cunoscut faptul ca atunci cand un monarh vestit, Frederic al Prusiei, a cerut unui sfetnic al sau o dovada a existentei lui Dumnezeu, acesta a aratat spre un evreu – care tocmai trecea prin apropiere - si a raspuns prin doar doua cuvinte: „Evreul, Maiestate!” … Si raspunsul a fost si ramane valabil si convingator – pentru cei care judeca obiectiv faptele Istoriei - si in zilele noastre!
Poporul evreu este dovada purtarii de grija suverane si supranaturale a lui Dumnezeu; de foarte multe ori Providenta manifestandu-se fata de Israel prin intamplari si evenimente care nu pot fi altfel caracterizate decat minuni dumnezeiesti.

De altfel, Ben Gurion declara: "Cel care, in Israel, nu crede in minuni, nu este un realist!"

Pe de alta parte, Pavel din Tars, apostol si teolog vizionar, referindu-se la evrei a spus: „In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si chemarea facuta.” (Romani 11.28,29)

Ori tocmai faptul ca acest popor - numit in mai multe locuri in Vechiul Testament „Sotia lui Dumnezeu” - este iubit de Dumnezeu /Hashem explica, credem noi, evenimentele deosebite - adevarate minuni - care s-au petrecut cu si in sanul acestui popor pe parcursul intregii sale existente, dar - mai ales, afirmam noi - in ultimul veac si jumatate.

Desi ne vom referi in special la cele petrecute in secolul XX - XXI, ne vedem obligati sa amintim, mai intai, si cateva evenimente miraculoase petrecute cu poporul evreu pe parcursul Vechiului Testament.

Evident ca etalonul puterii divine, Miracolul cu M mare, in Vechiul Testament este salvarea evreilor din Egipt. Dupa cum etalonul puterii divine in Noul Testament este Invierea lui Yeshua Ha-Mashiach.

Eliberarea evreilor din Egipt ne este atat de cunoscuta, noua tuturor, incat ne limitam, doar, la a fi mentionat-o ca prima si extrem de mare minune vechi testamentala.

Avem, apoi, purtarea de grija in perioada pustiei, timp de 40 de ani, si apoi cateva salvari miraculoase cu ocazia respingerii unor campanii militare ale unor popoare straine care doreau cotropirea Tarii Sfinte.

Unele miracole divine s-au impus pentru a contracara stratagemele Satanei care dorea sa impiedice venirea Mashiah in lume, prin distrugerea liniei genealogice a Acestuia. Astfel: s-a incercat, dar nu s-a reusit coruperea liniei adamice (Gen. 6); s-a incercat inlocuirea adevaratului fiu al lui Avram cu altul, cu urmari pana in zilele noastre (Gen.12.20); foametea din Geneza 50; incercarea de distrugere a liniei masculine de catre Faraon (Exod 1); impietrirea inimii lui Faraon, care a urmarit pe evrei pana la Marea Rosie (ex. 14); atacurile impotriva liniei davidice (Ioram isi ucide fratii, dar ramane, totusi unul -2 Cronici 21; Atalia pare ai fi ucis pe toti, dar Ioas este salvat miraculos – 2 Cronici 22; planul lui Haman Estera 3, , de unde si sarbatoarea Purim, etc.)

Domnule Berghianu care considerati ca sunt marile interventii divine in viata poporului evreu, inregistrate de istoria moderna?

A. Marea Intoarcere a evreilor din exil si (re)constituirea Statului Israel
Incepand cu 14 mai 1948, ziua proclamarii Statului Israel, despre Tara Sfanta a inceput sa se vorbeasca in lume nu doar sub raportul laturii sale tragice, ci – din nou - si al aceleia miraculoase.

Spre exemplu scriitorul crestin francez Pierre Despagne, in 1948, a exclamat: „Israel, poporul Bibliei, o natiune care invie in mijlocul natiunilor! Israel, tara Bibliei, un desert care reinfloreste in centrul lumii! Iata dublul miracol care se infaptuieste odata cu Marea Intoarcere in Tara Sfanta, provocand uimirea si spaima planetei noastre zguduita de atatea evenimente tragice legate de Israel!”

Asadar, dupa parerea unor istorici si teologi, cel mai mare semn al secolului XX este Intoarcerea, sau - pentru a fi mai exacti - Marea Intoarcere a evreilor in tara parintilor lor, dupa o lunga si extrem de dureroasa imprastiere si –implicit - reconstituirea Statului ISRAEL. Acest fapt istoric este cu atat mai uimitor si plin de invataminte cu cat a constituit o surpriza cvasi-generala.

Prevestirea acestui eveniment de catre multi profeti reprezinta o dovada de necontestat ca Biblia este adevarata, ca Dumnezeu exista si ca El conduce destinul tuturor natiunilor.

Dupa cum am mai aratat, miscarea de eliberare si restabilire a evreilor in tara parintilor lor, Sionismul, a inceput cu cea dintai reuniune internationala oficiala a evreilor de la Basel, din 24 august 1897. Theodor Hertzl, initiatorul uman al acestei vizionare actiuni, a scris in jurnalul sau intim (vezi: Lance Lambert - Israel, Tara Fagaduita, Ed. Casa Literaturii Crestine, 1995, pag. 122): „Daca ar fi sa rezum Congresul de la Basel in cateva cuvinte, pe care nu as avea curajul sa le fac publice, as spune: <La Basel am pus bazele Statului Evreu>. Daca as spune vorbele acestea cu voce tare as fi intampinat cu batjocura universala. In cinci ani, poate, si cu siguranta in cincizeci, lumea va vedea, insa, lucrul acesta.”

Si intr-adevar, cincizeci de ani mai tarziu, in noiembrie 1946, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a recunoscut dreptul poporului evreu la un stat national, pentru ca in mai 1948, acest stat sa se autoproclame, in conditii vitrege, sub privirile uimite ale intregii planete!

Cat de exact s-a implinit cu acea ocazie profetia de la Isaia 66: 7-8: „Cine a vazut vreodata asa ceva? Se poate naste o tara intr-o zi? Abia au apucat-o durerile nasterii si fiica Sionului si-a nascut fiii!”

Trebuie observat, insa, ca dupa evenimentul de la Basel au urmat „durerile nasterii”, respectiv cei mai zbuciumati 50 de ani din istoria exilului evreiesc. Mai intai au avut loc asa numitele pogromuri desfasurate in Rusia, Ucraina, Polonia si in alte tari ale Europei Rasaritene. Culmea, acestea au avut loc, dintr-o „miopie spirituala” extrem de greu de explicat, in numele lui Hristos si a credintei crestine!

A urmat apoi in perioada 1939-1945, dupa cum am mai aratat, Holocaustul, acel macel ingrozitor in care au murit atatea milioane de evrei. Dar toate acestea au dus la scopul dorit de Dumnezeu: intoarcerea iudeilor din pribegie.

Una dintre particulartatile unei natiuni, alaturi de cultura, tara, traditii, este limba. Risipit pana la marginile pamantului poporul evreu a adoptat oriunde i-a fost dat sa traiasca limba natiunilor in care a locuit. Cum au revenit evreii la limba vorbita de patriarhii poporului Israel?

B. Un alt element miraculos este revenirea evreilor la limba ebraica.

Nu la aramaica, limba populara vorbita si in vremea Domnului Isus, ci la ebraica profetilor Vechiului Testament: limba sacra , limba Templului si a sinagogii, limba Torei.

Despre aceasta limba nu se poate spune ca a supravietuit doar, cum s-a mai intamplat si cu alte limbi; ci ebraica a renascut, dupa aproape doua milenii de nepracticare, devenind limba vorbita a unei natiuni moderne, desigur cu adaptarile si adaugirile necesare.

Lance Lambert (op. cit., pag. 90) conchide: „Daca astazi ebraica este o limba folosita in orice domeniu, de la fotbal la fizica nucleara, lucrul acesta se datoreaza, in cea mai mare parte unui om, Eliezer Ben Yehuda, sub carmuirea lui Dumnezeu. Si spun <sub carmuirea lui Dumnezeu> pentru ca, dupa parerea mea, miracolul renasterii limbii ebraice nu poate primi nici o alta explicatie adecvata decat aceea ca Dumnezeu S-a aflat in spatele ei. Este un fapt fara precedent in istoria umanitatii, o alta fateta a unicitatii acestei natiuni”.

Dupa aproape 2000 de ani de pustiire sistematica din partea popoarelor care au ajuns in stapanirea ei, tara in care Dumnezeu facuse sa curga lapte si miere a ajuns pustie, fara paduri, cu muntii prini de pietre, cu campiile pline de mlastini. Putem vorbi de un miracol al renasterii naturii in statul Israel? Este tara binecuvantata de poporul evreu sau creratia prospera pentru ca Poporul Ales a revenit in Para Promisa?

C. Minunea revigorarii geografico-economice a Tarii Sfinte
Daca la inceputul secolului nostru zona pe care este situat Israelul era o regiune arida, un desert in toata puterea cuvantului, in ultimele trei sferturi de secol, an dupa an, fizionomia tarii a cunoscut schimbari extraordinare, confirmand cum nu se poate mai exact, si sub raport fizic, promisiunea divina:
„In vremurile viitoare, Iacov va face radacini, Israel va inflori si va da lastari, si se va umple pamantul cu roadele sale.” (Isaia 27.6)

Max I. Dimont, in cartea sa „Evreii, Dumnezeu si Istoria”, (Editura Hasefer, 1997, paginile 411-412) afirma: „Evenimentele mondiale si nevoile sionismului s-au intalnit in momentele cele mai propice, parca in conformitate cu un program prestabilit divin, producand cinci valuri de imigrari in Palestina, exact cand era nevoie si in succesiunea cea mai favorabila. In primul val, din 1880-1900, au venit plugarii, ca sa desteleneasca pamantul. In al doilea val, din 1900-1914, au venit fermierii cu metode stiintifice si muncitorii agricoli, ca sa puna temeliile agriculturii tarii. In al treilea val, din 1918 pana in 1924, au sosit tinerii, antreprenorii, jucatorii la bursa, pentru a construi orase, a fonda ramuri industriale, a organiza armata si a infiinta institutii de invatamant. In al patrulea val, intre 1924-1939, s-au intors intelectualii, profesionistii, birocratii, pentru a trasa reperele democratiei si ale statului. Cu al cincilea val, dupa cel de-al doilea razboi mondial, au venit evreii din toate domeniile vietii, pentru a umple golurile.”

Nu poate decat sa uimeasca, si sa indice spre Providenta, aceasta miraculoasa concordanta intre categoriile de lucratori evrei care au fost determinati sa se intoarca acasa, nu de putine ori prin prigoana, si nevoile imperative de dezvoltare ale Tarii Sfinte.

Dupa proclamarea independentei sale, activitatile de reinviere si revigorare geografico-economica a Israelului s-au intensificat tot mai mult. Astfel au fost plantati sute de milioane de arbori, fapt care a influentat si clima, conducand la revenirea, an dupa an, a anotimpului ploilor, conform promisiunii divine. (vezi Deut. 11:14) Ce ne puteti spune de celelealte aspecte ale refacerii tarii?

Campia Saronului, care se intinde de-a lungul Mediteranei, intre Haifa si Tel-Aviv, ca si zona din jurul Marii Galileii, care sunt acoperite de plantatii de pomi fructiferi de tot felul, sunt doar cateva exemple ale minunii fizice care se infaptuieste in Tara Sfanta: retragerea desertului si fertilizarea solului, concomitent cu implementarea unei agriculturi dintre cele mai moderne din lume.

Existenta in Marea Moarta a unui depozit de miliarde de tone de potasiu - fertilizant agricol - ce poate fi extras direct din apa, favorizeaza mult dezvoltarea acestei deosebit de importante ramuri economice.

Pe de alta parte, rezervele mari de gaze naturale si de petrol fac din Israel o mare sursa de energie a lumii, extrem de tentanta in aceste vremuri cand problema numarul unu a omenirii pare a fi energia!

Cu toate ca reprezinta doar un sfert de procent din populatia lumii, iar in statul Israel locuiesc mai putin de jumatate din evrei, de-alungul celor 60 de ani de la declararea independentei poporul Israel a avut putine momente de liniste. Putem vorbi de interventia divina directa pentru apararea acestei natiuni in fata unor agresori care doresc nici mai mult nici mai putin distrugerea ei totala?

D. Un alt element miraculos este rezistenta evreilor in fata unor forte armate mult superioare.

Daca comparam teritoriul Israelului - care este, in prezent, cam o zecime din teritoriul Romaniei - cu cel al tarilor arabe vom ajunge la raportul de 1:600; iar fortele armate evreiesti raportate la cele arabe adversare, dupa unele estimari, sunt in proportie de 1 la 13,6!

Este evident ca proclamarea si existenta statului evreiesc in mijlocul popoarelor ostile, respectiv biruintele repurtate de evrei in cursul ultimelor patru razboaie din 1948-49;1956; 1967 si 1973 - acesta din urma fiind si cel mai impresionant - nu au alta explicatie fundamentala decat miracolul ajutorului divin.

Scepticii pot pune aceste victorii pe seama modului de organizare si de dotare militara a evreilor, dar cei care cunosc si cred profetiile biblice, si evreii insisi - in special combatantii - recunosc miracolul multiplelor interventii divine din cursul razboaielor.

Un singur exemplu: in cursul luptelor, la un moment dat, s-a creat o asemenea furtuna de nisip incat o divizie de blindate apartinand Israelului a trebuit sa-si opreasca ofensiva in plin desert. Salvarea miraculoasa a constat in faptul ca, dupa incetarea furtunii de nisip, inaintea ochilor uimiti ai tanchistilor se intindea un paienjenis de mine antitanc, care daca nu ar fi fost observate la timp ar fi aruncat in aer multe tancuri evreiesti…

In luptele Israelului dupa intemeierea ca natiune, in 1948, n-a existat poate un alt eveniment mai dramatic decat razboiul de sase zile, din 1967.

Pentru prima data din anul 70 d.Ch., deci dupa aproape 1900 de ani, stravechiul oras Ierusalim a ajuns din nou in mainile evreilor. Pe fondul unui razboi de aparare, teritoriul evreiesc s-a intins considerabil, ajungand sa includa si partea Iordaniei situata la vest de Iordan, consolidand posesia acestui oras.

Care este semnificatia acestei impresionante situatii? Domnul Isus Hristos, in Luca 21.24, a profetit: „Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri (natiuni, compl.ns.) pana se vor implini vremurile neamurilor."

OARE, odata cu intrarea Israelului in posesia stravechii lui cetati, SA SE FI IMPLINIT VREMURILE NATIUNILOR? Sau posesia actuala a Ierusalimului este doar temporara?! Nu cumva „generatia” evreilor care a trait momentul redobandirii Ierusalimului (conf. Matei 24.34!) nu va trece pana ce ISUS CHRISTOS VA REVENI? Toate acestea sunt intrebari de maxima insemnatate, la care – chiar daca nu putem avea raspunsuri 100 %, trebuie sa reflectam cu maxima seriozitate!

Am dori sas incheiem aceasta emisiune cu o rugaciune de binecuvantare a poporului Israel urmand promisiunea data de Dumnezeu lui Avraam. Domnule Berghianu va rugamn sa rostiti aceasta rugaciune.

Shalom Israel!