Shalom Israel - Rabinul Sorin Slomo Rosen - 61 Sarah

Shalom Israel

O emisiune despre Istoria, Cultura si Religia si viata poporului Israel

Emisiunea 61 - Sarah

Invitat: Rabinul Sorin Slomo Rosen
Moderator: Ioan Peia

Intro
Stimati telespectatori, bine v-am regasit la emisiunea Shalom Israel, o emisiune despre istoria, cultura, religia si viata poporului Israel.
De 4000 de ani Dumnezeu a daruit omenirii multe binecuvantari si in mod deosebit prin marile personalitati ale poporului Israel. Exista o spusa in traditia rabinica: Un barbat este mare pentru ca are o sotie mare.

Pornind de la acest adevar in urma cu ceva timp am inceput sa planuim impreuna cu domnul Rabin Slomo Sorin Rosen o emisiune despre marile femei ale Torei. Am crezut la inceput ca vom putea cuprinde intr-o singura emisiune istoria si impactul asupra omenirii a vietilor lui Sara, Rebeca, Lea, Rachela si Miriam.

In timpul studiului Torei am descoperit insa multe comori ascunse legate de viata uneia din cele mai mari personalitati feminine ale lumii – Sarah.

De aceea in aceasta emisiune vom incerca sa intelegem impreuna cine a fost cu adevarat Sarah, asa cum este ea cunoscuta si respectata in poporul Israel.

Cine a fost tatal ei? De ce spun rabinii ca a avut doua nume pentru ca mai tarziu Dumnezeu sa-i dea unul nou? Ce grad de rudenie a fost intre Sarah si Abraham? Ce promisiuni a primit Sara de la Dumnezeu? Cum a putut Sarah sa fie una din cele mai frumoase femei ale acelor vremuri, la o varsta inaintata? Poate Dumnezeu regenera oamenii? Ce relatie a fost intre ea si Avraam – Domnul ei? De ce este considerata in iudaism una din cele 7 proorocite ale Tanachului? Care a fost motivul pentru care a acceptat pe Hagar ca slujitoare si cine a fost de fapt Hagar? Cum a primit Sarah implinirea promisiunii lui Dumnezeu si cum a crescut pe ItzaK pentru ca binecuvantarile lui Abraham sa vina asupra lui?

Ne bucuram sa avem din nou ca invitat al emisiunii noastre pe domnul Sorin Slomo Rosen, Prim Rabinul Comunitatilor Evreiesti din Romania.
Bine ati revenit in emisiunea noastra domnule Rabin Sorin Rosen.

1. Cine a fost tatal Sarei? De ce rabinii spun ca a avut la inceput doua nume pentru ca mai tarziu Dumnezeu sa-i dea unul nou? Ce grad de rudenie a fost intre Sarah si Abraham?
R.
Gen 11:27 Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. -Haran a născut pe Lot.
Gen 11:28 Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur în Haldea.
Gen 11:29 Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.
Gen 11:30 Sarai era stearpă: n'avea copii deloc.
Gen 11:31 Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s'au aşezat acolo.

2. Ce promisiuni a primit Sara alaturi de sotul ei de la Dumnezeu?
R.
Gen 12:1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
Gen 12:2 Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
Gen 12:3 Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
Gen 12:4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.
Gen 12:5 Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.

Gen 15:3 Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămînţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”
Gen 15:4 Atunci Cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”
Gen 15:5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămînţa ta.”
Gen 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Gen 15:7 Domnul i-a mai zis: „Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpînire ţara aceasta.”

3. Cum a putut Sarah sa fie una din cele mai frumoase femei ale acelor vremuri, la o varsta inaintata? Poate Dumnezeu regenera oamenii?
R.
Gen 12:10 A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s'a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
Gen 12:11 Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Gen 12:12 Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: „Aceasta este nevasta lui!” Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Gen 12:13 Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”
Gen 12:14 Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Gen 12:15 Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Gen 12:16 Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Gen 12:17 Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
Gen 12:18 Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
Gen 12:19 De ce ai zis: „Este sora mea”, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!”
Gen 12:20 Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.

Gen 20:2 Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!” S'a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimes şi a luat pe Sara.
Gen 20:3 Atunci Dumnezeu S'a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
Gen 20:4 Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
Gen 20:5 Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n'a zis ea însăş că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mîni nevinovate.”
Gen 20:6 Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: deaceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n'am îngăduit să te atingi de ea.
Gen 20:7 Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n'o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.”

4. Ce relatie de sot si sotie a fost intre ea si Avraam – domnul ei?
R.
5. De ce este considerata in iudaism una din cele 7 proorocite ale Tanachului? Care a fost motivul pentru care a acceptat pe Hagar ca slujitoare si cine a fost de fapt Hagar?
R. Sarah, Miriam, Devorah, Hannah, Abigail, Hulda, Esther
Gen 16:1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
Gen 16:2 Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m'a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Gen 16:3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.
Gen 16:4 El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s'a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpînă-sa.
Gen 16:5 Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m'a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!”

6. Cum a primit Sarah implinirea promisiunii lui Dumnezeu si cum a crescut pe Itzaak pentru ca binecuvantarile lui Abraham sa vina asupra lui?
R.
Gen 21:1 Domnul Şi-a adus aminte (a vizitat pe Sara) de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
Gen 21:2 Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţă, la vremea hotărîtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.
Gen 21:3 Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
Gen 21:4 Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
Gen 21:5 Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.
Gen 21:6 Şi Sara a zis: „Dumnezeu m'a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine.”
Gen 21:7 Şi a adăugat: „Cine s'ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrîneţă!”
Gen 21:8 Copilul s'a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţercat Isaac.

7. De ce Ishmael fiul roabei Hagar este alungat de una din cele mai mari femei si mame ale lumii?
R. Doua alungari
Gen 16:6 Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mîna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s'a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.
Gen 16:7 Îngerul Domnului a găsit-o lîngă un izvor de apă în pustie, şi anume lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.
Gen 16:8 El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpîna mea Sarai.”
Gen 16:9 Îngerul Domnului i-a zis: „Intoarce-te la stăpînă-ta, şi supune-te supt mîna ei.”
Gen 16:10 Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi ea va fi atît de multă la număr, că nu va putea fi numărată.”
Gen 16:11 Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mîhnirea ta.
Gen 16:12 El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.”
Gen 16:13 Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m'a văzut!”
Gen 16:14 De aceea fîntîna aceea s'a numit „Fîntîna Celui viu care mă vede”; ea este între Cades şi Bared.
Gen 16:15 Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.
Gen 16:16 Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i-a născut Agar pe Ismael.

Gen 21:9 Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.
Gen 21:10 Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”
Gen 21:11 Cuvintele acestea n'au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.
Gen 21:12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău.
Gen 21:13 Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.”

8. De ce moartea Sarei este legata de Akeidah Itzaak- legarea lui Itzaak?

R.
Gen 23:1 Viaţa Sarei a fost de o sută de ani, douăzeci de ani şi şapte ani: aceştia sînt anii vieţii Sarei.
Gen 23:2 Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jălească pe Sara şi s'o plîngă.

Gen 23:19 După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.
9. De ce a fost ingropata Sarah in ogorul lui Efron Hititul numai dupa ce Abraham a platit o suma foarte mare de bani pentru Pestera Macpela? De ce este aceasta pestera atat de importanta in iudaism? Unde se gaseste aceasta pestera in Israelul modern?
R.
Gen 23:3 Avraam s'a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:
Gen 23:4 „Eu sînt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s'o ridic dinaintea mea.”
Gen 23:5 Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:
Gen 23:6 „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.”
Gen 23:7 Avraam s'a sculat şi s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.
Gen 23:8 Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s'o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
Gen 23:9 să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.”
Gen 23:10 Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:
Gen 23:11 „Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.”
Gen 23:12 Avraam s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.
Gen 23:13 Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l dela mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.”
Gen 23:14 Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:
Gen 23:15 „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!”
Gen 23:16 Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, cari mergeau la orice negustor.
Gen 23:17 Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau în ogor şi în toate hotarele lui dejur împrejur,
Gen 23:18 au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

10. Au ramas pentru totdeauna Abraham si Itzak despartiti de Ishmael si Hagar? Ce ne spune traditia iudaica in legatura cu rolul lui Itzaak in vindecarea relatiilor din familie? De ce a intalnit-o Itzak pe Rebeca numai dupa ce s-a intors de la fantana Lahai Roi.
R.
Gen 24:62 Isaac se întorsese dela fîntîna „Lahai-Roi,” căci locuia în ţara de meazăzi.
Gen 24:63 Într'o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s'a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
Gen 24:64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s'a dat jos de pe cămilă.
Gen 24:65 Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?” Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!” Atunci ea şi-a luat măhrama, şi s'a acoperit.
Gen 24:66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.

11. Ce ne spune Biblia in legatura cu relatia spirituala dintre Sarah si Rebeca si transferul binecuvantarii de la o generatie la alta.

R.
Gen 24:67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru (akhar – dupa) pierderea mamei sale.

Final
Stimati telespectatori un adevar nestramutat strabate toate veacurile: copiii sunt binecuvantati atunci cand parintii traiesc in dragoste, armonie si in ascultare de Dumnezeu. Itzaak dovedeste prin durerea pe care o traieste timp de 3 ani cat de puternica a fost legatura de dragoste intre mama si fiu. Este la fel de important sa retinem ca Dumnezeu a hotarat ca universul familiei – amprenta specifica a unei locuinte, obiectele, intretinerea casei, cresterea copiilor sa fie in primul rand responsabilitatea celei ce este regina domnului familiei. Orice casa poarta amprenta stapanei casei. De aceea a poruncit Dumnezeu omului sa lase pe tatal sau si pe mama sa si sa uneasca cu sotia lui si sa se faca una cu ea. Aceasta schimbare de la intimitatea relatiei cu mama la cea a intimitatii cu sotia nu ar trebui sa aduca tulburare nici uneia din parti.
Itzaak a fost mangaiat dupa moartea mamei sale numai dupa ce Rebeca a intrat si locuit in universul creat de Sara, univers in care s-a incadrat atat de perfect incat lumina lui Dumnezeu – Shekinah a inceput din nou sa traluceasca. Onorand pe mama onorezi pe sotul tau care este rezultatul jerfirii mamei. Intr-o lume corupta de pacat si relatii frante, de vorbe si cuvinte triviale, relatia dintre nora si mama barbatului a ajuns sa fie privita ca un chin, sortita esecului de la inceput. Dar Dumnezeu ne provoaca sa vedem ca prin ascultare de El, implinid poruncile si voia Lui putem si trebuie sa construim un continuu al armoniei si al transferului binecuvantarii de la o generatie la alta.
Sarah a fost una din cele mai mari femei ale lumii pentru ca a dovedit ca voia lui Dumnezeu in viata de familie poate fi implinita.
Domnule Rabin Sorin Rosen va multumim pentru participarea la aceasta emisiune. Dorim ca Dumnezeu sa binecuvanteze familia si lucrarea dumneavoastra in sanul Comunitatii Evreiesti din Romania.
Stimati telespectatori va multumim pentru atentia cu care ne-ati urmarit. Pana la emisiunea urmatoare va dorim tuturor Shalom! Shalom Israel! Shalom Romania!

Sarah

Sarah, Rebecca, Rachel and Leah, are the four Matriarchs (Mothers) who built up our Jewish nation. Sarah was the first Matriarch, and Abraham was the first Patriarch (Father) of our Jewish people.
The Torah gives us many more details about our Father Abraham than about our Mother Sarah. But from these details, together with the details we get from our Oral Torah (Talmud, Midrash, etc.), we are presented with a very clear picture of the great personality of Mother Sarah.
Sarah was the daughter of Haran, one of Abraham's two brothers. Her name, at first, was Sarai, but when the Almighty later changed Abraham's name from Abram to Abraham, He also changed Sarai's name to Sarah. Saran and Sarah both mean "Princess." She was regarded as one of the greatest princesses in the world (Brochos 13a).
Sarah also had another name - Yiskah ("Jessica") meaning "Seer," because she was a Prophetess and had the ability to see into the future. Another reason for the name "Seer" was that people used to gaze at her beauty (Megila 14a). Sarah was exceptionally beautiful, and all other women, by comparison with her, looked like monkeys (Baba Basra 58a) It is therefore no wonder that when Abraham and Sarah went to Egypt the Egyptians praised Sarah to King Pharaoh of Egypt and he wanted to take her and make her queen.
As beautiful as Sarah was physically, she was even more beautiful in her nature. She was entirely free of sin, and she was exceptionally modest. Being well aware of the low morality of the Egyptians, and knowing that they would readily kill a man in order to take his wife, Abraham and Sarah decided to say that they were brother and sister.
(In this way, Abraham hoped his consent would be needed to give Sarah away in marriage, as was the custom in those days).
This was, actually, not far from the truth, since a grandchild is often regarded as one's child. Sarah was the grandchild of Terach, Abraham's father, and could therefore be regarded as his "Sister." Lot, whose father was also Sarah's father (Haran) and accompanied his uncle Abraham in all his travels, also kept this secret. Pharaoh was therefore justified in thinking that he could take Sarah to be his wife. But when Pharaoh and his entire household were immediately struck with most unusual wounds on their bodies, he at once realized that this was a punishment from heaven for his attitude towards Sarah. Indeed, he was told in a dream that Sarah was Abraham's wife. He then lost no time in asking for forgiveness from Sarah and Abraham, and sent them off with honor and with very many valuable gifts.
Pharaoh's daughter Hagar had become acquainted with Sarah when she was in her father's palace. Sarah had made such a great impression on Hagar, that she readily left her royal home to become a maidservant to Sarah. Sarah treated Hagar with respect and consideration. And when other princesses would come to visit Sarah, she would say to them: "Go and greet Hagar, the Egyptian princess, also. I don't want her to feel slighted or shamed."
Hagar, however, did not appreciate Sarah's kindness, and talked about her behind her back. She would say to the visiting princesses: "Don't think Sarah is such a saint. Why has G-d punished her so that in all the years she has not given birth to even one child?"
Sarah was exceedingly grieved that she had been unable to become a mother, She decided to make a supreme sacrifice and offer Hagar to Abraham to be his second wife, to give him a child.
Abraham accepted Sarah's suggestion. Soon, when Hagar felt that she was going to bear Abraham's child, she began to assume an air of superiority and failed to give her mistress the respect due to her. When Hagar's behavior became unbearable, Sarah finally decided it was time to show Hagar who is mistress and who is maid. Hagar was now too proud to accept her position as Sarah's servant, and fled. An angel came and told Hagar to return to Sarah, for her own sake, as well as for the sake of the child she was bearing. For she would bear a son and, though he would be a wild man, he would become the father of a mighty nation, because he was Abraham's son.
When Ishmael was born, Abraham thought that Ishmael would be his heir and from him would come the great Jewish nation that G-d had promised. But G-d told Abraham that not Ishmael but his son that Sarah would bear him, would be his heir, and only from him (and not from any other son of Abraham) the Jewish people would descend.
Abraham was ninety-nine years old, and Sarah ten years younger, when this welcome information was given them. Exactly one year later Isaac was born. One can imagine their delight.
Sarah paid great attention to Isaac's upbringing. Ishmael was thirteen years older then Isaac, and had already shown some of the "wildness" foretold by the angel. Sarah saw that Ishmael was no suitable companion for Isaac, and so she asked Abraham to send away Hagar and her son Ishmael. This was very hard for Abraham to do. First of all Ishmael was his son. Secondly, Abraham was afraid that, if Ishmael would be sent away he would not have the necessary supervision and would slide down the path of proper behaviour and become a real bad man. However, G-d said to Abraham: "Whatever Sarah says to you, do."
Our Sages tell us that Sarah had a higher degree of prophecy than Abraham. (Sh'mos Rabba 1:1). In every area of goodness Sarah was the equal of Abraham. Both were equal in their charity deeds, and both were a blessing for the world. (Midrash ShocharTov on Mishlei 31). Both spread G-dliness: Abraham among the men, and Sarah among the women. (B'reishis Rabba 39:21).
In the merit of Sarah G-d blessed Abraham with wealth (Midrash on Mishlei 31) and with all other blessings (Tanchuma, Chayei Sarah 4). The greatest blessing for Abraham was that he merited to have Sarah as his wife. As long as Sarah lived, a "cloud of glory" hovered over her tent, and a light burned from Erev Shabbos to Erev Shabbos, and her home was full of blessing. This all ended when Sarah passed away, but when Rebecca (Isaac's wife) came, everything returned as before, (Tanchuma, as above).
Sarah passed away at the age of 127 years, soon after the Akeda (the Binding of Isaac). Abraham buried her in the Cave of Machpela which he bought specially from the son of Cheth (Hittites) for this very purpose. In the Cave of Machpela are also the graves of Adam and Eve. Abraham was also buried there later, as well as Isaac and Rebecca, and Jacob and Leah.
Sarah was the first of seven prophetesses who were mentioned in T'NaCh (Bible). This is our Mother Sarah, and she has always been a great inspiration for all Jewish daughters and mothers, everywhere and for all times.

Hagar

One of the most interesting women in the Bible is Hagar, Abraham's second wife, and the mother of Ishmael. The Arab and Bedouin tribes claim to be descendants of Ishmael, the son of Abraham and Hagar.
According to the Midrash, Hagar was the daughter of King Pharaoh of Egypt. When she saw the miracle which G-d performed for the sake of Sarah, to save her from the hands of the Egyptian king during Abraham's visit there, she said: "It is better to be a slave in Sarah's house than a princess in my own."
Her name "Hagar," according to the Midrash, stems from this beginning of her association with Abraham's house. It comes from "Ha-Agar," meaning this is the reward.
Hagar became Sarah's Maid, but when Sarah was not blessed with children, she persuaded Abraham to take Hagar as his second wife. Sarah hoped that she could bring up Hagar's children and merit G-d's blessing that way, so that she, too, perhaps might be blessed with a child.
Abraham took Sarah's advice and married Hagar.
When Sarah's hopes began to be fulfilled, it brought her unexpected suffering. For, as soon as Hagar realized she was to have a child, she began to look down upon her mistress who apparently could not have one.
Sarah reminded Hagar that she, Sarah, was the mistress, and Hagar was but her maid, and she made Hagar work harder than ever. Hagar then ran away into the wilderness. There, an angel of G-d appeared to her and ordered her to return to Sarah and treat her with the respect due to a mistress. He told her that for this she 'would merit giving birth to a son whose voice G-d would hear (Yishma-El), who would be strong fierce, a man of the wilds and respected among her people.
Our Sages give Hagar much credit for not being frightened at having seen the divine angel, while even Manoah, as the T'nach tells us, feared that he would die because he had seen an angel of G-d. This, say our Sages, shows how pious Hagar was, and how she had become adjusted to the saintly life of Abraham's house, where angels came and went as constant guests.
Later on, after Hagar's return and Ishmael's birth, things went well for all concerned. Sarah, too, was blessed with a son, Isaac. Ishmael was then already thirteen years old and he seemed to have inherited a wild nature through his mother's ancestors, for he was a bad influence on Isaac. According to one view of our Sages, Hagar was a true believer in the G-d of Abraham. The Torah tells us that Ishmael mocked Isaac and often tried to frighten him. Again Sarah insisted that Abraham send Hagar and Ishmael away if Isaac were to be prevented from following Ishmael's evil ways.
Abraham was very reluctant to send Hagar away, and especially his son. But G-d told him to do as Sarah wished and Ishmael would yet become the father of a great nation.
Hagar and Ishmael lost their way in the wilderness near Beer-Sheba and ran out of water. A terrible death from thirst threatened them, but they were saved by a Divine miracle. Hagar had put her son in the shade of a bush and moved away some distance, not bearing to watch him suffer, when an angel appeared again to her, assuring her that G-d had seen her son's suffering and would save him. He would live, and become the father of a mighty nation. As the angel spoke, Hagar immediately noticed a well nearby.
Our Sages say that Hagar showed then her faith in G-d was not genuine. For when her son suffered she doubted G-d's promise.
Many of our ancient Sages speak favorably of Hagar who never remarried. She lived together with her son who had built his home on the edge of the wilderness and became a famous hunter. The Sages say that he possessed Adam's coat which he had taken from King Nimrod. (This coat gave the wearer power over animals).
Despite living with Ishmael so far from Abraham's influence, Hagar remained faithful to him. Therefore, after Sarah's death, Isaac himself went to her and took her back to his father to be again his father's wife. The Torah now calls her "Keturah," meaning "tied" to Abraham, for she had kept her faithful bond to Abraham; and it also means an adornment," for her good deeds. As the Torah tells us, she bore more children to Abraham. None, however, was as important as Ishmael.
The Midrash tells us that not only was Hagar reunited with Abraham, but her son, too, became a penitent and returned to the G-d whom he had served in his father's house, and whom he had forsaken during his wild life as a hunter and ruler of nations. Abraham thus lived to see Ishmael become his true son.
Later on in the Bible, we find Hagar indirectly mentioned once more as the mother of several tribes of Hagarites, neighbors of the tribes of Israel. They lived in Trans-Jordan ("Ever HaYarden") and were driven away by the Israelites.
Interesting are also the legends which the Mohammedans tell about Hagar and which, in general, agree with the reports of our own tradition. To them Hagar was the ancestor of their prophet Mohammed, and naturally they attribute all kinds of miracles to her, of which neither the Torah nor the Midrashim tell us.
Hagar, as our Sages picture her, was a woman of humility and piety. Indeed, few others were privileged to have an angel of G-d speak to them twice, and produce miracles for them.