Marius Ianuș - Ce n-o văzut Parisu'

Marius Ianuș - Ce n-o văzut Parisu'
Din volumul „Sonata lui Madoff și alte poeme incorecte politic” (2021) - https://bit.ly/3AX85uI
Recită: Autorul - https://bit.ly/3twkhk6 # https://bit.ly/3twBV7e

Ce n-o văzut Parisu’
de Marius Ianuș

Acu’ doi ani la
Institutul Cultural Român
s-o ținut conferința
„Mărturii ale evreilor din Benin”.

Era acolo toată pleiada
de intelectuali progresişti :
Profesoraşii care te privesc
cu aere de artişti,

băieții care-or moştenit
structurile comuniste
împărțite de Bruckner-Brucan
pe coridoarele uteciste,

turnătorii care
s-or băgat în manuale
cu nişte penibile
imitații literare

şi băieții lui Soroş,
cu mintea lor sprințară…
cam ticăloşi, aşa,
cam trădători de țară…

Veneau să prindă şpilul
veneau să-şi coacă visul,
năvală, ca la filmul

„Ce n-o văzut Parisu`”…

Veneau să prind-o bursă
sau poate-o finanțare,
gata să scrie orice
le-o cere Nea Cutare.

Intelectuali de soiul
hibrid ingineresc
la care le miroasă
cam tot ce-i românesc.

Şi-or început soareaua
doi graşi cu papioane.
Evreii din Benin
or suferit, se pare…

O fost în țara aia
progrom, cu gaz și fum,
și or murit vreo doișpe
sau doișpe mii – oricum,

or suferit atroce
or suferit întruna
și d-aia țara aia-i
plătește și acuma.

Şi-atunci am strigat
de-o zăngănit în fereşti :
„Băăă, da’ voi n-ați auzit
de Fenomenu’ Piteşti?!

Ce legătură îi
între evreii din Benin
şi Institutul
Cultural Român?

Traficanții de sclavi nu erau
evreii voştri din Benin?!
Iertați-mă, nu vreau
să vă-mproşc cu venin,

dar mai dați-o pe gârlă
de conferință scorțoasă!
Ce caută evreii din Benin
în țara noastră?!”

Toți or încremenit
şi s-or uitat în jur, după vardişti.
Iar Manolescu mi-o scrâşnit :
„Eşti un nazist!”

Dar eu am continuat :
„Anu` trecut, acest institut idiot
o făcut cinzeci de sindrofii
despre ai lui Iuda din Iscariot!

şi mai puțin de treizeci
despre evenimente româneşti…
Bă, da’ pot să vă-ntreb
de-ai cui sunteți?!

De zece ani vă cer
să-l dați afară pe Shafran –
pentru atentat la familie,
nu pentru că-i jidan !

Şi voi ce răspunsuri aveți?!
Vă doare fix în cui
c-ovreiul nu primeşte familii
la sindrofiile lui

ca să se «socializeze»
mai bine…
Bă, da’ vouă
nu vă e ruşine?!

Voi nu mai aveți
nimic sfânt?!
Familia e pentru voi
un simplu cuvânt?!

Nu zic că-i
numai el vinovat
pentru tot ce
mi s-o-ntâmplat…

Că mai mult sunt eu,
cu păcatele mele.
Dar pentru regula lui
trebe dat de podele!”

O tânără drăguță
de la Registratură
care văzuse scena
mă privi cu căldură

şi-mi spuse cu dulceață
şi cu nespus respect :
„Vă invităm la cină,
domnule poet!”

„Să termin cu toți ăştia
şi p-ormă poate vin.”
I-am zis privindu-i ochii
de călduros suspin.

„Sau dacă-i Cina Aia,
vă rog să-mi spuneți ferm,
că las tot ICR-ul
să cadă sub blestem!”

O doamnă mai vopsită
cum auzi aceste
se-ntoarse către alta
şi zise : „Ce vorbeşte?!”

„Blestemul ce îl puse
în Doină bardul nostru.
Că voi iubiți străinii
şi urâți neamul vostru!…”

Atunci înălță glasul
un fante fistichiu :
„Lăsați-l, măi, în pace,
că e puțin diliu!…”

„Când eram eu nebun,
eram în gaşca voastră
Acum am mintea clară
ca sticla din fereastră!

Acum am Libertate!
Atunci eram legat
în sforile satanei,
eram aproape drac…

Sunt liber, mă tem numai
de Dumnezeu, Cel Mare,
mi-am câştigat speranța,
în mine am o floare!

Îmi pasă mie tare
de steagu’ vostru roşu
şi c-o scris Manolescu
că mi-o cântat cocoşu’!…

O să vedem noi care,
o să vedem noi cine
va fi poet cu faimă
în veacul care vine!”

Strigam toate acestea
pe drumul spre ieşire
împins de două gloabe
fără sclipiri, în fine…

Mă îmbrânceau cu râvnă
spre treptele de frig,
mă busculau întruna,
dar continuam să strig :

„Femeia care șoptește
«Iisuse, pupați-aş picioarele!»
îi mai mare
decât toate universitarele !

Viața voastră
i-o porcărie!
Altfel n-ajungeați
l-așa o sindrofie!

Și care-i teoria voastră,
de «eroi»?
Că-n zarcă ne-am ucis
noi între noi?!

Voi mai puteți trăi
de atâta minciună?!
Noi suntem întuneric,
iar voi – lumină?!

Vai de lumina voastră
cu loji și pederaști!
Vă ard ochii în cap
mai tare ca la draci!

Treziți-vă,
băieți !
Fără Hristos
nimic nu puteți!”

Apoi uşa s-o trântit
în urma mea sau în urma lor.
Să vedem care-or să fie
ăia care mor.

Până la urmă
am cam dat cu venin
şi n-am aflat povestea
c-ovreii din Benin.

Dar tot mi-am spus măcar
oful meu cel mare
şi-așa mi-am luat și eu
o mică alinare.

Și-atuncea, cum soareaua
s-o spart în râsu’-plânsu’,
m-am dus întins la filmul
„Ce n-o văzut Parisu’”.