Rui da Rocha - Breve Parada Em Al-Vita

Versos escritos em 2014, em agradecimento pelo envolvimento profundamente humano e profissionalismo dos médicos e das enfermeiras do "Hospital Barlavento" (Portimão) e do Al-Vita (Ladeira do Vau)
Versuri scrise în 2014, în semn de gratitudine pentru implicarea profund umană și profesionalismul medicilor și infirmierelor de la „Hospital Barlavento” (Portimão) și Al-Vita (Ladeira do Vau)
Compoziție muzicală/Composição musical: Rudy Löbel
Versuri/Versos: Lucian Dumbravă
Traducere versuri/Tradução dos versos: Edith D. și Lucian Daniel Dumbravă
Filmare/Filmagem: L. Dumbravă

SCURT POPAS LA AL-VITA

Și chiar de pașii-s grei și perimați
Și-o mână tremură ca într-un spasm divin,
Chiar de simțim că-așa, nevinovați,
Cădem în boli și tragic suferim,

Chiar de rămâne, din cât e, puțin
Și mai puțin din cât a fost odată,
De nu e leac ca să mai lecuim
Din viața asta – pururi vinovată,

Ne mai rămâne să fim noi cu noi –
O șansă ca o-ntoarcere acasă,
O regăsire-a unui unic doi
Ce partea de lumină ne-o mai lasă.

Dar înainte de orice am face,
Să stăm la Alta Vita în popas
Ca într-o vindecare-n timp de pace,
Uitând să spunem vieții bun rămas,

Să stăm aici în lumea celor care
Mai luptă pentru starea de uman,
Dând șansă lumii la o vindecare
Dincolo de meschin și de banal,

Aici unde reînfloresc măslinii
Și omul este om până la capăt.
Îmbrățișând esența dată firii,
Să numărăm durerile în treacăt

Când stăm la Alta Vita-ntr-un popas,
Uitând să spunem vieții bun rămas.