Curs Hegel - Fenomenologia Spiritului - 12: Rațiunea practică (II)

(Cu reluare parțială și clarificări ale secțiunii anterioare). 1.Deducția lui Schopenhauer din antinomia rațiunii practice; 2. Ethos-ul ca totalitate etică a transmisiunii: subiectul este pasiv înainte de a fi activ; 3. Polis-ul și Volksgeist-ul ca armonie a universalului și individualului; 4. Comparație preliminară între Asia și Africa: de la precaritatea individualului (din despotismul asiatic) la precaritatea universalului (din anarhia tribală). Grecia ca sinteză fericită a universalului și individualului. 5. Conștiința modernă a ieșit din această fericire a Substanței etice; 6. Reflexivitatea dizolvă încrederea compactă în Substanța etică și declanșează declinul (sofiștii, Socrate, Aristofan și Alexandru cel Mare); 7. Odată dizolvată tradiția, subiectul este condamnat să caute singur libertatea și arta fericirii, ca subiect care este activ fără să fi fost pasiv; 8. Hedonistul: individualul împotriva universalului legii morale; 9. Revoluționarul: universalul împotriva individualului: 10 Virtuosul: reconcilierea (imperfectă) a universalului cu individualul