Doug Batchelor Ultimul imperiu al pământului 2 - prima parte (Apocalipsa acum).

4 months ago
41

Putem vedea în Apocalipsa 18:21: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!”
Din punct de vedere istoric, cetatea Babilonului, după cucerirea ei de către Cir (Cirus cel Mare), a devenit cetatea-capitală a celei de-a 9-a satrapii persane. A devinit capitala administrativă a imperiului persan, păstrându-și proeminența pentru mai mult de 2 secole. În vestita bătălie de la Gaugamela, din octombrie 331 Î. Hr., imperiul persan este zdrobit de oștile lui Alexandru cel Mare. Sub Alexandru cel Mare, Babilonul înflorește iar, ca un centru de educație și comerț. În anul 116 D. Hr. este cucerit de împăratul Traian și integrat în noua provincie romană Mesopotamia. La mijlocul sec. 7 D. Hr. zona devine parte din imperiul musulman și urmează perioada de islamizare. În secolele 10 și 13 așezarea este menționată de scriitorii arabi doar ca o mică localitate numită Babel. Astăzi acolo sunt doar ruine.
Prorocia lui Isaia (cap. 13 și 14) asupra Babilonului este făcută cu mult înainte de cucerirea persană, așa cum știm. Dar această profeție ARE SEMNIFICAȚII PENTRU VREMEA SFÂRȘITULUI. Sfârșitul Babilonului spiritual este brusc și total, precum Sodoma și Gomora. De aceea aceste aspecte nu s-au împlinit cu privire la Babilonul istoric, care a mai durat secole, după cucerirea medo-persană. Profețiile din Isaia vor avea o împlinire profetică, asupra Babilonului spiritual.
Isaia 13:19: „Şi astfel, Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu”.
Dumnezeu spune despre Babilonul spiritual: „Vremea lui este aproape să vină şi ZILELE NU I SE VOR LUNGI” (Isaia 13:22). Acest aspect nu are corespondent în Babilonul istoric, dar va fi o caracteristica importantă a căderii Babilonului sfârșitului, precum am văzut în Apocalipsa (18:21).
E timpul ACUM să părăsim Babilonul (indiferent în ce țară străina „mai bună” ne-am afla!), căci versetele 14-16 din Isaia cap. 13 sunt un avertisment foarte sever, ca să nu pierim odată cu Babilonul. Mâne e deja prea târziu:
„Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.
Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi străpunşi şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de sabie.
Copiii lor vor fi zdrobiţi sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite”.
Cei care, însă, sunt consacrați Domnului, fac parte din oștirea Domnului și sunt caracterizați ca fiind cei care „nu se uită la argint și nu poftesc aurul - a se citi averi, case, masini etc., etc., etc.” (cap. 13 vers. 17). Ori, aici nu este nicidecum vorba de mezii din istorie, ce au întemeiat imperiul de argint! Sunt cei care sunt cu totul ai Domnului, în vremea de acum, a ultimelor secunde ale acestei planete, cei care lasă totul în urmă, urmând călăuzirea Domnului! Argintul și aurul acestei lumi nu s-a lipit de inima lor.
Suntem în ceasul în care lumea se frământă, se adună sub țeluri false. Iar Domnul Își cercetează ACUM, în Sfânta Sfintelor „oștirea care va da lupta” (cap. 13 vers. 4).

Vă îndemn să studiați cu mare seriozitate Scripturile, care sunt scrise PENTRU NOI, cei peste care au venit sfârșitul veacurilor!

Loading comments...