”Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu. Ecranizare de Henri Verneuil cu Anthony Quinn și Virna Lisi (anul 1967)

"Ora 25" de Constantin Virgil Gheorghiu. Ecranizare de Henri Verneuil cu Anthony Quinn și Virna Lisi (anul 1967). Un ţăran român trăieşte din plin ororile celui de-al II-lea război mondial. Forţat de evenimente, devine pe rând prizonier la unguri, nemţi şi la americani. (...) Anthony Quinn conferă personajului Johann autoritatea robustă ce i-a adus Oscarul pentru ”Zorba grecul”. Mircea Eliade, la scurt timp după apariția cărții de căpătâi a lui Gheorghiu, i se confesa acestuia: ”N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele dumitale. Consider «Ora 25» una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările”. În 40 de limbi și milioane de exemplare a fost tradus și publicat romanul „Ora 25”, cartea de debut a scriitorului Constantin Virgil Gheorghiu.
Constantin Virgil Gheorghiu personalitate de anvergură mondială, diplomat, jurnalist, romancier, poet și preot ortodox român, s-a născut la 15 septembrie 1916, în apropiere de Târgu Neamț, în localiatatea Războieni – Petricani și a murit în exil la Paris pe 22 iunie 1992…
Bunicul și tatăl său, Constantin, au fost preoți în localitatea Războieni. Mama Maria Scobai, provenea la randul ei dintr-o familie de preoți - amănunt important pentru parcursul său spiritual ulterior. De altfel, întreaga sa copilărie este marcată de puternica relație cu Dumnezeu a familiei sale.
La 1 septembrie 1928, Constantin Virgil Gheorghiu a îmbrăcat uniforma militară şi a început cursurile Liceului Militar "Regele Ferdinand I” din Chişinău, apoi a continuat la liceul militar regal din Cernăuți. Termină liceul militar în anul 1936. A renunțat la cariera militară și a venit în Capitală unde a studiat Teologia și a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În anul 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei române din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Germania, unde s-a refugiat în anul 1944 după ce sovieticii au intrat în România.
Anul 1937 îi aduce primul volum publicat la Editura Cartea Românească, ”Viața de toate zilele a poetului”. În 1940 publica cel de-al doilea volum de poezie, ”Caligrafie pe zăpadă, pentru care primește Premiul scriitorilor tineri. Apare ”Ceasul de rugăciune” la Editura Națională Gh. Mecu.
In luna iunie a anului 1941 este trimis peste Prut, în Basarabia, corespondent de front. Imediat după întoarcere, în același an, publica volumul de reportaje de război ”Ard malurile Nistrului”, prefața fiind semnată de Tudor Arghezi. Participarea la blocada navală a Crimeei și Caucazului la bordul submarinului marinei românești ”Delfinul” se încheie cu publicarea unui nou volum de reportaje ”Cu submarinul la Sevastopol”, în 1942. ”Am luptat în Crimeea”, apărut tot în 1942 încheie ciclul reportajelor de război. Ambele volume cunosc două reeditări într-un timp foarte scurt, în scop clar propagandistic.
Ultimul titlu publicat în țară, romanul ”Ultima oră” în anul 1943, nu atrage atenția criticii, dar, în general, critica literară îl considera ca prevestind romanul ”Ora 25”.
Atașat de presa pe lângă legația României de la Zagreb, după 23 august 1944 Constantin Virgil Gheorghiu a fugit din Croația în Austria la Viena, unde a fost internat zece luni într-un lagăr pe motiv că fusese ”diplomat dintr-o ţară inamică”. De aici a ajuns în Turingia, dar Comisia Aliaţilor l-a considerat ”germanofil” şi a fost internat încă doi ani (1945-1947) în lagărele de prizonieri la Darmstandt, Nürnberg şi altele, multe altele. Întâmplările din acei ani cumpliți au fost rememorate ulterior de autorul ”Orei 25”: ”Am fost trambalat dintr-un lagăr în altul, ca un fir de pai pe valurile oceanului. Zeci de lagăre. Pierdut în masa a zeci de mii de prizonieri anonimi, ca picăturile de apă în mare. De cum făceam efortul de a descoperi un om, o fiinţă omenească în prizonierul din stânga, din dreapta sau din faţă, ni se schimba lagărul. Erau oameni din toate clasele, savanţi, doctori, profesori universitari, cercetători, ţărani, negustori, tăietori de lemne, măcelari, soldaţi, subofiţeri, foşti miniştri. Toţi egali, înfometaţi, bătuţi, închişi”. Eliberat în anul 1947, Gheorghiu și-a regăsit soţia cu care s-a stabilit inițial la Heidelberg, în Germania. În acest oraș universitar liniștit a început scrierea romanului care avea să-l consacre definitiv în lumea culturală vestică. După mai mulți ani de lagăr și ședere în Germania (va studia în această perioadă Teologia la Heidelberg) se va stabili la Paris.
Dorința sa de a-și vizita patria natală l-a însoțit pretutindeni și în întreaga viață, așa cum mărturisește: "n-am fost niciodată despărțit de România [...]. Dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele și nu mă mai mișc [...]; tot dicționarul român mi-e drag [...]. Dacă nu pe pamânt, atunci în cerul românesc – acolo cu certitudine”. Moare în anul 1992 la Paris, fără a mai fi apucat să-și mai vadă țara...