De la Sângureni la vale

De la Sângureni la vale

de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com

Pe drumul către Sângureni
am întâlnit doi coreeni.

Apoi, pe drumul către deltă,
un negru pe o motoretă.

Cum s-a oprit lângă șosea,
la Lebădă, să bea ceva,
l-am abordat pe Ciocolată
într-o franceză educată :

- D`ou êtes-vous, mon cher monsieur,
et ou vous vous en allez, du coup ?

- Și tot ziși, ăi, pi pasăriești ?,
răspunse negrul, părintește...

Și vorbea o moldoviniascî
din aia cu basma și bascî...

- Te-am întrebat că de-a cui ești
și unde mergi... Hai, să trăiești !

- Sunt la fel de român ca oricine,
chiar dacă asta nu vă convine !
Și mă duc la un festival de poezie.
Da` ce-ți pasă, ăi, jidane, ție ?!
Tu ești khazar sau ești așkenaze ?
- Toată lumea mă consideră așkenaze,
dar eu mă identific ca fiind sefard,
că mi se pare mai interesant...

(Nu eram jidan, dar acum mă identific ca fiind,
dar nu aș vrea să fiu chiar un jidan de rând.)

- Dă-te-n mămăligă de khazar borât !
M-am uitat la el foarte urât,
dar n-aș fi vrut să pierd această ocazie
să vorbesc cu acest agent de invazie.

Un negru motociclist și poet,
care se crede român și vorbește corect
și mă mai și ia peste picior, chiar...
fix asta îmi lipsea din inventar.

- A! Te duci la Comana, acolo ai drum,
la festivalul avangardistului Naum.

Al doilea grup suprarealist... Mulți evrei...
Virgil Teodorescu era cel mai răsărit dintr ei.
Apoi a fost tras pe linie moartă, pentru comunism,
și îl promovează pe Naum, ca fiind mai artist.

Evreu și el, a scris cărțile pentru copii
care îi învață și globalism, dar și geografii.
Astea vor rămâne, dar restul e deconstrucție pură...
Avangardisme jidănești și impostură !

Cunosc domeniul, sunt poet și eu...
Naum e pe la genunchiul meu...

- 'Ai nu zău ?!
Da' la ce nivel ești tu, văleu !
Ăi fi la nivelul lui Mazilescu Virgil ?
- Mai sus puțin.

- Văleleu ! Ce înfumurat !
Nu credeam eu să ginesc așa un turbat
în această stație unde am parcat...

- Nu sunt înfumurat. Pentru că sunt interzis
și criticii nu mai vorbesc despre nimic din ce-am scris,
am dreptul să vorbesc eu despre mine
cât vreau și cu oricine !

Săturându-mă să îl tot înfrunt,
i-am spus franc cine sunt.
Și a rămas blocat, acolo, pe șa.
Auzise el ceva despre persoana mea,
dar auzise ceva de foarte rău,
că se uita, înspăimântat, în jurul său.

Și cum stătea încordat acolo, în drum,
a apăsat pe pedală de câteva ori, ca un nebun,
și a dispărut într-un nor de fum.

Ce le mai spun, ca să mă execute,
acele curve ieftine și prefăcute ?!

Dar ce-mi pasă mie de lumea lor
de minciună și promovare
și de critica lor fără valoare
și fără onoare ?!

Sau de literatura lor înstrăinată
care contribuie la distrugerea organizată
a culturii noastre românești,
a bunelor și frumoaselor povești ?!

Da, am scris și eu poeme înstrăinate,
pe care le voi aduna într-o carte -
"Cartea poeziilor jidovești".
Dar eu am scris și poezii adevărate
și pot să fac și altă carte -
"Cartea poeziilor românești".
Și mai am și aceste sonate,
pe care le voi pune, lângă Soldat și Urs,
în a treia carte - "Cartea cu poeme și cu sonate".
Practic, am câștigat ! La recurs !

Și așa o să înțeleagă tot criticul literar
în ce mine a săpat poetul legionar...
Că un "inteligent" de critic marxist
m-a declarat până și "minimalist"...
Și a mai scris că nu-mi făceam revistele eu,
ci difuzorul meu, care era cam derbedeu
și n-avea nicio pricepere literară...

Ce povară !
Cum să răspunzi unor asemenea minciuni ?!
Așa i-au învățat ovreii ăia fără perciuni :
"Nu există valoare, doar promovare".
"Poți să minți cât vrei, dacă ți se năzare
că totul e relativ,
mai ales în domeniul creativ"...

Păcat că nu le dă prin cap și un panseu
că minciunile lor nu prea țin la Dumnezeu...
Dar în ziua de azi lumea literară
e la fel de coruptă ca întreaga țară...

Și am demarat și eu spre Mănăstirea Comana
unde aveam să admir icoanele și strana.
Dacă s-ar întoarce Țepeș Vodă în viața asta, cumva,
ar avea cu ce se ocupa.