Sub teiul de la Argentin

de Marius Ianuș
yanush.wordpress.com

Ne-ndrăgosteam câte puțin
sub teiul de la Argentin
și te rugam să mă iubești
și să nu mă mai părăsești
în viața ta, nicicând.

Și adormeam cu tine-n gând,
iar florile cădeau pe rând.
Și parcă totul se lega,
în viața mea și-n viața ta,
chiar fără niciun chin.

Ne sărutam câte puțin
sub teiul de la Argentin
și îți spuneam că te iubesc
că tu mă faci să-ntineresc,
că fără tine viața mea
ar deriva și-ar eșua
puțin.

Și tu erai cu toat-a mea
și teiul parcă ne-mbăta...
Și florile cădeau încet,
pe masă ca pe-un șevalet
din inima unui poet.
A mea !

Ne îmbătam câte puțin
sub teiul de la Argentin,
și inima scăpa de chin
și vinul nu avea venin
iar chipul tău era sublim
ca un amor ultim...

Dar astăzi când privesc-napoi
văd masa tristă fără noi,
iar teiul pare desfrunzit
ca și cum visul s-a sfârșit
și-a fost dus la gunoi.