Mircea Iordache - Oda Satului Meu

ODĂ SATULUI MEU
de Mircea Iordache

Dâmbroca, dulce al meu gând
Crescut pe un platou de dâmb,
Tu îmi eşti mamă, tată, fraţi,
Bunii, străbunii mei uitaţi!
Mulţi ce-au trecut pe al tău plai,
Poate s-au înălţat spre Rai,
Tu ai rămas şi vei rămâne
Vatră de vis şi rugăciune,
Vatră de sârg şi de cântare,
De braţe tari şi primitoare,
De-a viitorului Săgeată,
De soartă binecuvântată,
De şesuri largi si roditoare,
De-ale Buzăului izvoare.
Eşti simfonie şi opinci
Pe paralela patruşcinci!
Dar mai presus de toate, eşti
O simfonie de poveşti
Şi cum eşti azi, vei fi mereu
Credinţă întru Dumnezeu.
De la Stănceşti la Borduşani
Ai aripi – câmpuri, ai tăi ani,
De la Boboc până la tine
Sunt holde mari şi zări de bine,
Iar de la tine-n Tăbărăşti,
E valea plină de poveşti,
Ce scaldă mereu trupul tău
Cu apa râului Buzău.
Eu, te slăvesc satul meu drag,
Cu-ntreaga mea fiinţă,
Că îmi eşti casă şi-mi eşti prag
Şi-a Domnului Credinţă!
Mă rog la bunul Dumnezeu
Să bine - cuvânteze
Prezentul, viitorul tău
Şi-n crez să te boteze!

Sursa: - https://www.facebook.com/Satul.Dambroca/videos/681088638916123