Sonata Inteligenței Naturale

Sonata Inteligenței Naturale
de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com

Într-o zi, învins de toropeala căldurii
am intrat în Muzeul Literaturii.
Era acolo o expoziție extraordinară -
"Să cunoaștem Inteligența Artificială".

Mi-a ieșit în cale o domnișoară
cu o față smeadă și ovală
care mi-a spus :
- Vă conduc eu până sus!

- Dar ce aveți, domnișoară ?
Parcă vă mișcați cam într-o doară...
Și aveți o figură foarte pală...
Sunteți, cumva, bolnăvioară ?

Dacă e așa, nu vă deranjați să mă ajutați să urc,
că în această clădire eu mă descurc.
Dacă n-ar fi această cloacă literară mincinoasă,
aș putea zice că sunt la mine acasă.

- Nu am nimic, așa m-a conceput secția grafică,
cu această culoare care amintește clorura citostatică.
Poate nu ați citit afișul de la intrarea în sală...
Sunt un umanoid dotat cu inteligență artificială.

- Aoleu, da! De asta ai fața asta de plastic !
Îmi pare rău, dar o să te tratez sarcastic.
Eu am scris un articol despre a voastră "dinastie" :
"Inteligența Artificială ca prostie".

Și în acest moment m-am enervat.
Umanoidul ăsta creat în uzină
îmi amăra sufletul ca o drezină
pe un cap de linie înfundat...

- Dacă tot ce or băgat globaliștii în tine
crezi că e adevărul curat,
înseamnă că n-ai nimic în cap
și să nu te mai ții după mine !

Altfel, îți dau un pumn de nu te vezi !
Or să-ți țiuie circuitele-n țeastă
iar pe minunata boltă cerească
o să vezi stele verzi !

Tu ești doar un instrument atroce
prin care sioniștii mai rău ne vor stăpâni.
Iar când va veni antihristul, poți să știi,
tu vei fi chipul lui feroce !

Așa că lasă-mă-n pace, du-te-n mărăcini
și-nvață acolo cum să suspini
ca să pari cât de cât o făptură umană !
Cară-te de aici, cucoană !

Și atunci începu să sune alarma.
Se închiseră ușile, se porni larma.
Un paznic îmi propti o bâtă în gât
de parc-aș fi un terorist dovedit.

- Ce-aveți, bă ?! Ce vreți de la mine ?!,
am mugit ca din pieptul unei bovine.
- Ne uităm pe camerele de filmat
și îți spunem ce s-a întâmplat.

- Vă spune eu, zise robotul-cucoană.
S-a enervat și-a zis că mă doboară.
Dar ăsta-i Ianuș, autorul de rime spontane,
iar eu valorez cincizeci de milioane !

Nu ar putea să mă plătească
nici într-o viață omenească
de cinci mii de ani !
Nu are-atâția bani !

- Cum m-ai recunoscut ?!,
am strigat iar, cât am putut.
- E simplu : recunoaștere facială.
Și să știi că nervii tăi sunt o boală.

- Nu sunt o boală ! Nu-i adevărat !
În cel mai rău caz sunt un drac !
- Tu crezi ce spui, dar ce scofală,
dacă eu te asigur că sunt o boală ?!

Eu am un algoritm într-un soft
care îmi indică exact dacă e moft
sau e boală. Iar în cazul tău
e 98% cum spun eu.

- Dacă îți dau una peste bot,
în componentele tale de robot,
ți se scurge softul ăla în ciorapi
și n-o să mai știi pe unde să scapi !

Și din nou țiui alarma,
strident și ascuțit.
-L-ați auzit, da ? L-ați auzit !
Dar paznicul abandonase arma

și îi explică inteligenței artificiale :
- Astea sunt amenințări goale.
Nu o să-ți facă nimic, deși țipă strident,
pentru noi este evident.

- Cum vă puteți da seama de așa ceva ?,
făcu, dezumflată, IA.
- Tocmai pentru că e teatral și strident.
(La Muzeul Literaturii au un paznic docent.)

- Ai văzut cât de proastă ești ?!
Noi avem ceva ce tu nu poți să gândești...
Dacă se poate vorbi de gândire
în ce se învârte prin calculatorul din tine.

Tu ai informație și procesare,
nu ai intuiție, nu ai candoare,
nu ai inspirație de la Dumnezeu...
Ești doar un calculator fără EU.

Eu unul nu m-aș încumeta
să mă joc cu de-alde tine.
Mai ales că știu ce conține
dictatura dementă care vine !

Dar spune-mi ceva despre mine.
Ceva ce să nu știe chiar oricine...,
l-am provocat pe robotul cel prost și viclean
deși nu trebuie să intri-n discuții cu acest clan...

- Ești cel mai bun poet din România.
- Spui asta ca să-mi câștigi simpatia,
dar ce factori poate avea IA
ca să măsoare poezia ?!

De unde știi tu care e cel mai complex
și cel mai aproape de sufletul românesc ?...
Știi tu cine a făcut reviste de hârtie
pe la anul două mii sau o mie ?!

Știi tu cine și cât de mult a influențat
ce a scris unul sau celălalt ?!...
Știi tu cine a redat cel mai cinstit
măsura timpului în care a trăit ?!

Sunt o grămadă de factori
pe care tu nu-i stăpânești...
E adevărat ce vorbești,
dar adu martori...

Tu ești doar o bucată de plastic semilucid
în care au băgat un procesor și un circuit.

- Vaca asta de robot drăcesc
cred că face și sex...,
îmi șopti portarul,
jalea și amarul....

- Ce spuneți, băieți ?...
își întoarse dihania ochii indiscreți.

- Piei, drace ! Urâciunea Pustiirii !
Cred că face și din alea împotriva firii...
Dar cum te-o fi auzit ?
- Orice mobil e microfonul ei gratuit !

- Mi-a dărâmat asta tot echilibrul interior...
Mai bine fac insolație și mor
decât să mai văd această unealtă drăcească
învelită în imitație de piele omenească.

Să-i anunți pe toți ai tăi să mă ocolească,
altfel o să mă apuce o mânie cerească
și-o să vă bat cu pălimarul
până vă apucă jalea și amarul !

Și mugiră iar ale alarmei cirezi.
- Hai, fă, termină, că ne agasezi...,
îi spuse portarul.

- Până la urmă, e la fel de enervantă
ca o femeie adevărată...
Cât despre "cincizeci de milioane", eu
nu dau pe ea niciun leu.

Și mi-am luat rămas bun de la portar
care era un băiat de gașcă și de seminar,
iar inteligenței artificiale nu i-am aruncat nicio privire.
Că e proastă și că n-are niciun pic de iubire.