Proiectul HAARP sau "High Frequency Active Auroral Research Program"

HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ. Fiind un program științific, guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universității Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propriu-zis aflându-se într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind US Space Force. Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosferă prin intermediul undelor radio. Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360.

În perspectivă există posibilitatea construirii unui emițător de unde de înaltă frecvență foarte puternică pentru a face față unor cerințe ale cercetării ionosferei și a relației Pământ-Soare-Cosmos. Acest emițător de unde de înaltă frecvență se numește Ionospheric Research Instrument (IRI). Programul de cercetare HAARP a provocat diverse interpretări dar și polemici din punct de vedere al instituțiilor ce desfășoară acest program și beneficiarii acestora. O consecință a experiențelor desfășurate ar fi și faptul că energia uriașă de radiofrecvență generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staționar sau în mișcare în orice loc de pe Pământ, dar totodată poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea și mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive. Publicațiile americane Fairbanks Daily News și Cooper River Country Journal au scris în septembrie 1995 materiale prin care se susținea că proiectul HAARP ar avea și obiective ascunse, mai precis că acesta ar reprezenta o „armă finală” cu performanțe ieșite din comun, revoluționând complet arta militară, fiind primul sistem de arme de valoare universală și cosmică.

Istoria - Începutul

Fizicianul James Clerk Maxwell descoperă în 1864 faptul că un „val” format din câmpuri electrice și magnetice se poate propaga dintr-un loc în altul, astfel descoperind câmpurile elctromagnetice (EM), toate acestea fiind demonstrate în laborator în anul 1880 de fizicianul german Heinrich Hertz. La sfârșitul secolului XIX, Guglielmo Marconi pe baza descoperirilor lui Maxwell și Hertz a inventat primul sistem practic de telegrafie. În 1899, Marconi aplică tehnica sa de comunicare la distanță prin utilizări practice și comerciale. În data de 12 decembrie 1901, savantul italian face un experiment demonstrând comunicarea transatlantică prin trimiterea unui semnal din Cornwall, Anglia și primirea acestuia în St. John's, Newfoundland. Pentru activitatea sa de pionerat privind folosirea radiaților electromagnetice pentru comunicațiile radio, Marconi a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1909, acesta fiind supranumit „Tatăl wireless-ului”. După acest experiment s-au făcut multe alte demonstrații private și comerciale pentru a determina noi facilități ale ionosferei, cele mai multe fiind făcute de amatorii radio demonstrând că valorile frecvențelor mai înalte de 2 MHz se pot folosi în propagarea undelor radio pe distanțe foarte mari folosind ionosfera.

Fundamentarea sistemului HAARP

Sistemul HAARP se fundamentează datorită cercetărilor lui Bernard Eastlund prin dezvoltarea studiilor lui Tesla. Tesla este autorul unei teorii prin care susținea că pământul este un conductor uriaș și sigur dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicații. Într-un studiu pe această temă, în noiembrie 1997, Alain Gossens arată că Eastlund nu este beneficiarul cercetărilor sale (deoarece la un moment dat el nu mai participă la proiect) ci o societate Apti-Arco a cărei activitate se desfășura în domeniul petrolier, în Alaska, în spatele căreia se află US Navy, US Air Force, US Space Force, într-un cuvânt Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii. De-a lungul timpului SUA a experimentat diverse proiecte în privind proprietățile și utilizarea undelor electromagnetice. Astfel putem enumera Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991 și Alliate Force în 1999. Aceste proiecte aveau drept scop distrugerea comunicațiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. În prezent proiectul HAARP poate fi considerat o armă excepțională împotriva oricăror atacuri terestre, aeriene, cosmice și chiar extraterestre, guvernul american investind din ce în ce mai mult în cercetări.
SURSA: https://ro.wikipedia.org/wiki/HAARP

…………………………….

Proiectul ,,HAARP”

Deşi Armata SUA şi Departamentul de Stat al SUA au fost avertizate din timp (baza navală americană de pe Insula Diego Garcia din Oceanul Indian a primit imediat un avertisment), intervalul de două ore dintre momentul cutremurului de gradul 9 Richter şi devastatorul tsunami care a lovit sudul Asiei nu a fost folosit pentru a avertiza populaţia din India, Sri Lanka sau Thailanda despre apropierea dezastrului. Distrugătorul tsunami a fost consecinţa războiului climatic desfăşurat cu ajutorul proiectului HAARP derulat de „US Strategic Defence Initiative”. Pentru că Charles McCreery de la Pacific Warning Center (Centrul de Avertizare din Pacific), cu sediul iî Hawaii afirmă: „Am avertizat (despre tsunami) atât Centrul de Operaţiuni al Departamentului de Stat, cât şi Armata SUA”. Buletinele de avertizare susţineau, însă că „nu există pericol de tsunami”, pentru Oceanul Pacific. Dar tăceau, în chip misterios, asupra valului ucigător format în Oceanul Indian. Şi care era monitorizat încă de la formare, prin sateliţi şi sistemul GPS (Global Position System). Cum se explică atunci lipsa de avertizare? Marina SUA se află pe lista beneficiarilor avertismentelor transmise de Pacific Warning Center. În plus, marina are un sistem sofisticat de urmărire prin satelit, care i-au permis monitorizarea valului seismic, pas cu pas. Totuşi marina a rămas „mută”, deşi printr-un simplu telefon în Sri Lanka, Thailanda sau India ar fi putut să evite tragedia umană care s-a produs. Congresul încearcă să stabilească de ce Guvenul SUA a avertizat doar două ţări aliate, Australia şi Indonezia, dar nu şi ţări din lumea a treia, ca India, Thailanda, Sri Lanka. Ori pe cele de pe coasta de sud-est a Africii, lovite după opt ore şi afectate grav de imensul val seismic. Congresul SUA consideră că Guvernul american avea datoria să anunţe, din timp, toate ţările din regiunea Oceanului Indian, care erau ameninţate de tsunami… Praf în ochi. Se pun următoarele întrebări: de ce nu au fost informate guvernele statelor din regiunea Oceanului Indian despre iminenţa dezastrului? A existat o evidentă „selectivitate” în alegerea ţărilor avertizate de SUA? De ce SUA au trimis unităţi militare în zona calamitată, şi nu au solicitat numeroasele organizaţii umanitare americane pentru a organiza ajutorul?
Programul HAARP şi manipularea vremii:Razboiul climatic este astăzi o realitate. Avansate în acest extrem de periculos domeniu militar sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la fosta URSS), China, India şi alte câteva state. Deoarece însă experienţele în domeniul războiului climatic lovesc, în prezent, zone întinse ale planetei, aceste experienţe sunt ţinute departe de mass-media şi de opinia publică. În 1992, la Gokona (Alaska), a demarat unul din programele cele mai secrete ale SUA: programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program). Programul HAARP este condus de Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate, şi constă într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se realizează „controlul modificărilor din ionosferă”, care afectează ulterior grav atmosfera şi scoarţa terestră. „HAARP este conceput ca să inducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor HAARP” se declară nonşalant pe site-ul HAARP. Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: „HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare. Richard Williams de la Laboratorul Davis Sarnoff, din Princeton, este mult mai categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global”. Chiar documentele Pentagonului sugerează că scopul HAARP este „exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului Apărării”. În acest scop, pe lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, chiar în SUA, „pene totale de curent”, intreruperea curentului pe regiuni întregi, suspendarea comunicaţiilor etc, fără să fie tras la răspundere, datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, din 1992, prin programul HAARP, Statele Unite experimentează manipularea acoperită a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice, care vor permite Statelor Unite şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale Terrei. Să reamintim că, deloc întâmplător, Administratia Bush a refuzat permanent să semneze „Acordul de la Kyoto”, privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.
HAARP contra ţărilor de pe „axa răului” Ceea ce mass-media a trecut sub tăcere sunt schimbările dramatice şi neobişnuite din ultimii ani, care au intervenit în ţări considerate de Administraţia Bush ca fiind pe axa răului. În Coreea de Nord, s-au consemnat o succesiune de stări de secetă, urmate de mari inundaţii. Rezultatul: întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar Coreea de Nord a fost nevoită să recurgă la masive importuri de alimente, pentru a preveni foametea. În Cuba, modelul a fost similar – secete cumplite, urmate apoi de inundaţii devastatoare – cu aceleaşi rezultate: importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria am asistat la o secetă prelungită, începând din 1999. În Afganistan, patru ani de seceta au premers invazia americana din 2001, distrugând total economia rurală şi aducând o foamete cumplită. Tehnicile de modificare a vremii pot destabiliza puternic economia unor ţări, le pot afecta grav ecosistemul şi pot produce maladii în masă. Aceste state vor fi astfel silite să solicite „ajutor internaţional”. Cum este, de pildă, cel acordat de Armata SUA în zona Oceanului Indian, permiţând astfel americanilor să ocupe zone strategice, sub pretexte „umanitare”. De notat aici că India (putere nucleară) a refuzat politicos „ajutorul”, declarând că are toate resursele necesare gestionării situaţiei!
HAARP în date şi cifre: Într-o zonă arctică aflată la 320 de km est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimita mai mult de 3000 megawaţi în straturile superioare ale atmosferei. Acesta este proiectul HAARP, şi a costat SUA peste 30 de milioane de dolari. Scopul? „Pentru a studia variaţiile complexe din ionosfera Alaskăi” conform Marinei şi Forţelor Aeriene SUA. La care Pentagonul adaugă: „şi pentru a dezvolta noi tehnologii de comunicaţie şi supraveghere care vor permite armatei să trimită semnale spre submarinele nucleare şi spre bazele militare din subsol”. Complexul HAARP este situat într-o regiune izolată lângă orăşelul Gakona din Alaska. În 1997 a intrat în funcţiune întregul complex format din 180 de turnuri înalte de 21 de metri formând o arie de transmiţătoare capabile să trimită unde radio de 2,5 – 10 MHz cu o putere de peste 3 gigawaţi.
Organizaţia Naţiunilor Unite este apendicele SUA: În ciuda multiplelor cercetări ştiinţifice care s-au realizat în domeniu, ONU nu a avut niciodată pe agenda sa de discuţii problema manipulărilor climatice în scopuri militare. Subiecte ca „război climatic” sau „tehnici de modificare a mediului” nu au fost amintite nici de către delegaţiile oficiale şi nici de către grupurile de acţiune în domeniul mediului care au participat la Conferinţa de la Haga despre Schimbările Climatice din noiembrie 2000. Se pare că, în această direcţie, ONU şi celelalte organizaţii cu nume pompoase nu sunt decât nişte apendice ale concernului militaro-industrial mondial. Cercetătorul de renume mondial dr. Rosalie Bertell confirmă că „oamenii de ştiinţă din armata SUA lucrează în prezent la realizarea de sisteme climatice folosite ca arme de război. Metodele includ crearea şi dezvoltarea de furtuni puternice şi direcţionarea evaporării apei în atmosfera Pământului pentru a produce inundaţii direcţionate.” Francmasonul Zbigniew Brzezinski „vedea” deja din 1970 (aşa cum declară în cartea sa „Între două epoci”): „Tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor lumii anumite tehnici pentru declanşarea unui război secret… Tehnici de modificare a vremii vor putea fi folosite pentru a produce îndelungi perioade de secetă sau furtuni puternice.” Nu mai este un secret pentru nimeni că asemenea „calităţi” de prezicere a viitorului nu sunt din domeniul paranormalului: este vorba doar de înfăptuirea acestor „preziceri” care sunt puse la cale chiar de marii maeştri masoni cu ajutorul oligrahiei militaro-industriale mondiale.
Deşi HAARP este prezentat opiniei publice ca un simplu „program de cercetare academică”, conform afirmaţiilor oficiale, dr. Rosalie Bertell subliniază că, în plus faţă de manipularea vremii, HAARP se mai foloseşte şi la altceva. „Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plaăilor tectonice” care ar duce la cutremure artificiale.
Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, subliniază câteva tipuri de „arme neconvenţionale” care utilizează unde electromagnetice radio. El se referă la „războiul climatic”, indicând că atât SUA cât şi URSS deja ajunseseră în 1980 la rezultate remarcabile în „provocarea schimbărilor bruşte de vreme (uragane, secetă).” Aceste tehnologii fac posibilă „declanşarea unor perturbări atmosferice folosind semnale radar de foarte joasă frecvenţă (ELF)”.
Cercetatorul dr. Nicholas Begich, care este o personalitate activă în campania publică împotriva HAARP, descrie HAARP ca fiind „o tehnologie de transmitere a undelor radio foarte puternice care ridică zone largi din ionosferă (stratul cel mai înalt al atmosferei) prin focalizarea unui semnal radio şi „fierberea” acestor zone. Semnalele electromagnetice sunt apoi reflectate înapoi spre sol şi penetrează totul – viu sau mort.”
Dr. Rosalie Bertell portretizează HAARP ca fiind un „încălzitor gigantic care produce disfuncţionalităţi majore în ionosferă, creînd nu numai adevărate „găuri” în stratul de ozon, dar chiar rupturi de foarte lungă durată în stratul protector – care în mod normal opreşte radiaţia cosmică, nocivă pentru orice formă de viaţă.”
Semne ciudate pe cer
28 iulie 1976: un puternic cutremur a distrus oraşul Tangshan din China, omorând peste 650.000 de oameni. Chiar înainte de primele mişcări seismice de la ora 03:42 (noaptea), cerul oraşului a fost luminat aproape ca în plină zi. Luminile, de o bogăţie coloristică uimitoare (de la roşu la alb), au fost văzute pe o distanţă de 300 kilometri în jur. Frunzele numeroşilor copaci au fost arse complet iar culturile de legume au fost uscate pe o parte. Cu siguranţă acesta nu a fost un cutremur natural.
Cecetătorii afirmă ca aceste efecte au rezultat din folosirea unor tehnologii tip Tesla şi HAARP care au permis apariţia luminilor şi a plasmei electromagnetice şi direcţionarea acestora spre zona ţintă.
Un precedent repetat
Celebrul cutremur devastator care a ras de pe faţa pământului vechiul oraş Bam din Iran a avut loc pe 26 decembrie 2003, ora 01:56 GMT. De la momentul construirii sale (în urmă cu 2000 de ani), oraşul Bam nu a mai fost martorul unui astfel de cutremur. Acum au rămas numai ruine…
Cutremurul din Asia a avut loc pe 26 decembrie 2004 la ora 00:59 GMT, adica exact la 1 an si 58 de minute! Coincidenţă?
Cercetătorul militar colonel dr. Emil Străinu susţine că omenirea dispune de tehnologiile necesare pentru a produce distrugeri zonale punctuale prin catastrofe naturale dirijate, de tipul furtunilor violente, inundaţiilor sau cutremurelor. Străinu spune că din punct de vedere militar ceea ce s-a petrecut în Oceanul Indian poate fi descris ca un seism artificial scăpat de sub control. Cutremurul a fost atât de puternic, încât a produs o vibraţie a axei Pământului, a micşorat viteza de rotaţie a planetei în jurul axei sale, harta Asiei s-a modificat prin deplasarea mai multor insule cu zeci de metri de la poziţia iniţială şi e de aşteptat o modificare a climei terestre în viitorul apropiat. În zilele care au urmat cutremurului a apărut o informaţie bizară: serviciile secrete occidentale avertizaseră din timp Indonezia că în preajma Crăciunului în Asia de Sud ar putea avea loc… acte de terorism. Semnele de întrebare inundă mediile de informare: americanii ştiau de tsunami, dar nu au avertizat statele din zonă; fără o motivaţie clară, o navă militară a SUA a vizitat zonele sinistrate.
Confirmări locale:În anul 2003 apărea la Editura de Înalte Studii Militare o carte ciudată: „Războiul geofizic – tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare” sub semnătura cercetătorului militar colonel dr. Emil Străinu. În cartea menţionată, războiul geofizic e prezentat ca un nou tip de conflict militar bazat pe tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopul agresiunii militare, metode care produc pe cale artificială dezastre naturale diverse, de la ploi torenţiale şi inundaţii la… cutremure. La întrebarea dacă seismul devastator urmat de tsunami ar fi putut fi provocate de om, expertul militar Străinu a spus: „Nu numai că este posibil, dar este şi foarte probabil. Omenirea are la această oră puterea tehnologică de a produce ploi, uragane şi cutremure. Marile puteri studiază asemenea tehnici de pe vremea Războiului Rece”. „În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat în Asia poate avea patru cauze. Prima ipoteza este testarea, în ideea războiului geofizic, a unei arme nucleare foarte puternice scăpate de sub control din cauza unor greşeli de calcul a calităţii sau cantităţii materialului detonat. A doua ipoteză este testarea unei arme cu particule de energie ultraînaltă asupra scoarţei terestre. A treia ipoteză e un experiment militar necunoscut. A patra ipoteză e cea a unui scandal provocat pentru a masca altceva mult mai grav”, ne-a explicat Emil Străinu. „Cele două plăci tectonice care s-au deplasat sunt numite crustale de mare adancime şi nu le e cunoscut prea bine mecanismul deplasării. A fost însă un cataclism asemănător celor care au zguduit planeta la nasterea formelor de relief. Cât despre deplasarea axei de rotaţie a Pământului, trebuie spus că nu e o noutate – în timpul cutremurului din România, în 1977, seismologii au detectat zdruncinături ale axei asemănătoare. Şi la un experiment nuclear se văd asemenea perturbaţii. Partea neplacută e că sunt de aşteptat replici în diferite zone ale globului, deoarece Pământul este elastic şi pentru a reveni la echilibru mai trebuie să se mişte”, a declarat Harald Alexandrescu, directorul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti.

SURSA: https://acvilaortodoxa.wordpress.com/2011/02/22/planul-h-a-a-r-p/