Ereticul Serafim Joanta eretici BISERICA, Episcopi si FRATI; Pactul de Unitate, UNITATEA CRESTINILOR

Ereticul Ecumenist Serafim Joanta numeste pe eretici BISERICA(erezia ca sunt mai multe Biserici neaga Crezul), Episcopi (erezia ca ereticii au Har, Taine si Trepte Bisericesti) si FRATI(erezia ca ar crede si ereticii in acelasi Dumnezau si ca ar fi frati de aceasi Credinta); Pactul de Unitate cu Vaticanistii(presupunere recunoasterea ca Biserica a ereticilor ca si cum ar fi cea Orthodoxa); iar despre erezia UNITATEA CRESTINILOR (orthodocsi cu eretici, erezia UNITATEA PIERDUTA) Biserica Svanta Parascheva din Torino, ITALIA,  21 SEPTEMBRIE 2008, cu ocazia intalnirii Ecumeniste Anuale de la Bose.

ÎNREGISTRARE A FOST FĂCUTĂ LA BISERICA SFÂNTA PARASCHEVA DIN TORINO, ITALIA, ÎN DATA DE 21 SEPTEMBRIE 2008. ERETICUL ECUMENIST SERAFIM JOANTĂ S-A AFLAT ÎN ITALIA, CU OCAZIA ÎNTÂLNIRII ECUMENISTE ANUALE DE LA BOSE.

Mai jos transcrierea răspunsurilor Ereticului Ecumenist Serafim Joantă al Germaniei:

1. V-aş ruga să ne spuneţi două cuvinte despre Mişcarea Focolarelor. Anul acesta Patriarhia noastră are ca reprezentant la întâlnirea episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor, care are loc în aceste zile la Beirut, în Liban, pe PS Sofronie, episcop al Oradei. În aceste întâlniri, episcopii au obiceiul să „reînnoiască între ei, în fiecare an, ceea ce se numesc, ceea ce ei numesc Pactul de Unitate, prin care fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. „Această nouă concepţie, după imaginea idealului primelor comunităţi creştine – notează aceiaşi episcopii libanezi – este purtătoarea unei mari speranţe pentru unitatea creştinilor dar şi pentru prietenia între popoare”. (sursă: focolare.org)

“Deci eu cunosc îndeaproape î... această Mişcarea a Focolarelor, care a luat naştere în 1943- '44, la sfârşitul în timpul şi spre sfârşitul celui de al doilea război mondial, printr-o î... tânără italiancă pe nume: Chiara Lubich, care era originară din Triente/Trento. Ea era o fată foarte inteligentă, foarte dotată, tânără, avea vreo 18 ani, făcuse o şcoală, devenise învățătoare cred că, şi a simțit că î...îm... ar dori să-şi închine viața în feciorie, în curăție, lui Hristos, şi-a avut câteva prietene care au zis: “Haideți să facem împreună, să trăim împreună, într-o căsuță a noastră şi toată ziua să ne rugăm, să ne ducem la biserică, să facem cât mai mult bine” şi în, în momentul în care deci, î..., î... erau bombardamente, sărăcie multă, m..., mizerie multă în timpul războiului, aceste tinere, erau vreo 3-4 la început, în frunte cu Chiara Lubich, cum zic, trăiau o viață de simplitate evanghelică, se duceau în fiecare zi la biserică, se rugau, posteau şi încercau să ajute pe oamenii care sufereau în fel şi chip. Şi idealul lor a fost aceştia: o..., iubirea de care ne vorbeşte şi ne..., ne-o porunceşte Mântuitorul Iisus Hristos, să iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine şi să fim capabili să ne jertfim pentru semenii noştri, sa ne dăm chiar viața pentru ei. Atunci ele, deci, deşi erau sărace, ele înşile nu aveau nimic, dar se rugau lui Dumnezeu în chipul cel mai simplu, vedeți, cum ar trebui şi noi sa ne rugăm.

Un părinte Roman Braga, dacă ați mai auzit de dânsul, care a facut mulți ani în închisorile din România şi în 1967 cred da! '67,'67-'68, după ce o ieşit din închisoare, o fost expulzat din România, de fapt o fost trimis zice la românii din Venezuela cu ceva pe acolo/câți erau pe acolo şi din Venezuela el s-o dus in Statele Unite, şi în Statele Unite a venit şi sora dânsului maica Benedictina, şi împreună cu maica Benedictina şi cu îî... Prințesa Ileana a României, care a devenit ea însăşi maica îî..., maica îî... cum o chema Doamne? uite că îmi scapă numele acuma maica... îî... prințesa Ileana, parcă... ce, ce nume avea? Alexandra!, maica Alexandra!, deci Prințesa Ileana a României î.. şi ea plecată din România cu regele Mihai, a devenit în Statele Unite călugăriță, şi împreună cu părintele Roman Braga, cu sora dânsului, maica Benedicta de la Mânăstirea Văratec, au facut o mânăstire acolo care există şi până astăzi; şi mai târziu, după 10-15 ani au/o mai făcut o mânăstire, iar părintele Roman Braga trăieşte până astăzi , are 87 de ani eu l-am vizitat şi anul î... acesta, anul trecut în luna d... decembrie anul trecut şi părintele dâm, dâm... Roman Braga e un om sfânt vă spun, un om sfânt, îl, să îl îmbrățişezi când îl vezi, chipul lui luminat, extraordinar. Zicea : “eu, acuma de câțiva ani buni" zice "le spun credincioşilor: dragii mei, iubiți-L pe Hristos! şi vorbiți cu Hristos cu Dumnezeu cum vorbiți cu, cu, cu cel din față cu, cu prietenul, vorbeşte cu Hristos, cere lui Hristos cele mai concrete lucruri: << Doamne, cum să fac lucrul ăsta, cum să fac lucrul ăsta?>>, <<Doamne, ajută-mi>>

<<Doamne, calauzeşte-mă, Doamne, fereşte-mă, uite, mă duc la lucru, poate că patronul sau cineva acolo îi mai rău şi nu ştiu ce, Doamne îmblânzeşte-l…Doamne...>> fă-ți cruce! daca nu o poți face aşa cu...deschis, fă cu cruce cu limba în gură şi roagă-l pe Dumnezeu şi Dumnezeu te aude! Fii singur cu Dumnezeu, să fiți sinceri cu Dumnezeu, înțelegeți? şi cereți-i lui Dumnezeu şi Dumnezeu face numai minuni cu tine. Aşa şi Dumnezeu chiar aude/Chiara Lubich, aşa cum a auzit-o pe Chiara Lubich de nu ştiu câte ori. Şi zice: ne rugam lui Dumnezeu: <<Doamne uite familia asta, război, necazuri, au atâtea lipsuri n-au de mâncare, n-au cu ce să se încalțe..>> şi, zicea: << ne duceam la biserică, dimineața la liturghie, la mesă şi îi spunea lui Dumnezeu: <<Doamne, uite la familia asta îi lipseşte pantofii, aşa, ce număr o fi având? 36>>. Zice: când ieşeam de la biserică, chiar în fața, fața bisericii odătă am găsit o pereche de pa... exact ce ne trebuia! altadată iar aşa, nenumărate astfel de semne dumnezeieşti, că ele erau simple, că ele se rugau din toata inima, ele credeau în puterea lui Dumnezeu, că ele voiau să facă bine, nu pentru ele ci pentru alții, le aducea lumea care aveau, ce avea le aducea lor, ele dădeau mai departe, mai repede se lipseau ele ca să aibă alții cu care erau mai necăjiți, cu copii şi aşa mai departe. Deci, aşa a luat.... î... îm... această... ființă această mişcare, să zicem aşa, focolari, focolari vine de la foc, focul iubirii, căminul, focul iubirii, să-i... să te...sa-L iubeşti pe Dumnezeu şi să trăieşti iubirea lui Dumnezeu, în familie, soț, soție, copii, sa fie Dumnezeu prezent în noi, înțelegeți? şi între noi. Să ne raportăm mereu la Dumnezeu, şi ele s-au gândit aşa, uite: importantă e iubirea lui Dumnezeu pentru noi, s-o trăim, în mod concret, între noi şi s-o arătăm şi semenilor noştri, după aceea să trăim unitatea pe care o, o... cere Dumnezeu de la noi, ca toți să fie una.

Mântuitorul înainte de moartea Sa, în Evanghelia de la Ioan, cap.17, spune aşa că Mântuitorul s-a rugat în noaptea dinspre vineri... joi spre vineri, s-a rugat după Cina cea de Taină, ca toți care cred în el, sa fie una. Uite că creştinii nu suntem una, suntem împărțiți în atâtea confesiuni, în atâtea biserici, în atâtea secte, ori noi toți trebuie să tindem şi sa ne rugăm lui Dumnezeu ca să fim cu toții una. Şi ele au zis aşa, fetele acestea care n-au studiat teologia, n-au fost teoloage sau mai ştiu eu ce, au zis aşa: să-L trăim pe Dumnezeu cu dragostea Lui, între noi cu noi şi să ne rugăm lui ca toți oamenii să devină una cu toți creştinii să devină una. Si mai mult decât atâta, interesant când ele au citit acolo, cum Mântuitorul pe cruce şi înainte de..., în grădina Ghetsimani, o zis că s-o rugat Mântuitorul cu sudori de sânge, pentru... Mântuitorul s-o rugat cu atâta intensitate, cu atâta tărie, încât a transpirat sânge. A transpirat sânge! vă dați seama de ce înseamnă, de multe ori cum ne rugăm noi numai aşa de la buze, numai aşa cu mintea poate şi nu simțim mai nimica; păi Mântuitorul a transpirat sânge şi pe cruce a zis Mântuitorul, când era în chinurile cele mai groaznice, ca om! a zis: <<Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părasit?>> a simțit aşa durerea, culmea durerii, s-a simțit că-i părăsit parcă şi de Dumnezeu, vedeți?. Si atunci ele, au zis aşa: “mare-i taina aceasta a Mântuitorului Iisus Hristos, mort pe cruce, căci noi oamenii, în viața noastra, de multe ori ne simțim parcă părăsiți de Dumnezeu, nepărăsiți suntem... părăsiți de oameni, parcă nu mai avem nici o ajutor, nici o nădejde de la nimeni.” Şi apăi, lucrul ăsta îl vom face, să ştiți, când murim cu toții. Când murim cu toții vom...ne vom da seama, bine ar fi sa țineți minte ce va spun eu acuma, când trecem din lumea asta ne vom da seama că nu ne mai ajută absolut nimeni şi parcă atunci în clipa aceea, te simți părăsit si de Dumnezeu, că trebuie să laşi viața aceasta cu care te-ai obişnuit o viață întreagă, da? şi atuncea Hristos care o trecut şi el prin aceste momente ale despărțirii de viața aceasta pământească, a omului bineînțeles, şi trecerea în cealaltă viață, Hristos este cu noi, cred că ne identificăm atunci cu Hristos, dragii mei. Şi ele au zis aşa: “uite, asta să ne fie idealul nostru: Hristos în mijlocul nostru, Hristos care... pe care să-l trăim concret în toate zilele, dragostea lui Iisus Hristos, unitatea între noi şi ne rugăm pentru unitatea tuturor creştinilor şi în suferințe şi-n necazuri şi-n supărările vieții să ne gândim la Hristos abandonat pe cruce.”

Astea-s e... erau câteva principii, pe care ele le-au trăit şi de la 3-4 câte au fost la început, s-o făcut 10, 12 şi 30 şi 50 şi 100, şi s-o întâlnit... s-o înmulțit asta în toata lumea, în toata lumea şi, de vreo 30 de ani încoace sunt şi mulți episcopi din toate confesiunile şi ortodocşi şi catolici împreună, bineînțeles catolici, pentru că ele erau catolice, şi p... reformați şi de....anglicani şi aşa mai departe.

La inițiativa unui episcop din Germania, Klaus Tiner, care a murit, Dumnezeu să îl odihnească! acum câțiva ani de zile, au zis, haideți să invităm din toata lumea pe episcopii care, vor să se apropie de mişcarea asta a focolarilor, să o cunoască, să îşi dea seama, să o propovăduiască şi ei în bisericile lor. Şi aşa s-a întâmplat cè eu, in 1994, când am venit în Germania, n-aveam nici un sediu, n-aveam absolut nimic, cum suntem cei mai mulți cum am venit aicea tot aşa n-aveam nimica, şi m-au primit catolicii în casa lor. Si interesant ca aşa o rânduit Dumnezeu, că cei care țineau casa asta, institutul ăsta, era un institut, erau focolari. Şi deci, prin ei eu am cunoscut Mişcarea Focolara. Şi ei mi-au zis de prima oara, din ‘94 deja, haideți la întalnirea episcopilor din toata lumea apropiați de miscarea focolară. Şi m-am dus cu dragoste, şi când am cunoscut-o acolo pe Chiara Lubich, am cunoscut ceea ce ea spune, am citit ceva din ce o scris ea, mi-am dat seama zic asta e tot, e foarte ortodox nu e nimic neortodox aicia, să-L iubeşti pe Dumnezeu, sa-L trăieşti în Hristos în toate zilele, să te rogi pentru unitatea tuturor, sa faci numai bine, ce e? totu-i ortodox, bineînțeles că şi noi învățăm exact acelaşi lucru. Şi din ‘94 până anu' ăsta, câte o fost? sunt 13 ani de zile, am fost în fiecare an la întrunirea aceasta că anul ăsta nu m-am putut duce, că-i chiar acuma, chiar acuma la Beirut în, înnnn... Liban aşa, cât că o trebuit să vin aicea, că altfel m-aş fi dus acolo, că este, s-o creat aşa între aceşti episcopi o frățietate extraordinară, şi deci, ne spune aicea că, zice că şi noi acuma, ştiți, la catolici, la protestanți, există aşa şi lucru aşa mai, la noi nu exista aşa ceva, este acuma eu aş zice aşa ceva mai, mai copilaresc, oarecum consider un pact zice de pact de unitate ne făgăduim unii alții dragoste să ne împartă toată dragostea unii față de alții şi la urmă se citeşte cap. 17 din Evanghelia de la Ioan şi se cântă acest capitol şi noi pactul ăsta de unitate, spune acolo, spune aşa că şi aicea parcă s-a citit ceva, zice: “noi, slujitorii lui Hristos, ne făgăduim unii altora sa-L iubim pe Hristos, să ne apropiem de Hristos, să ne iubim unii pe alții, să ne dăruim capabili să ne dăm viața pentru...unii pentru alții, să iubim biserica celuilat cum ne iubim biserica noastra proprie“ , înțelegeți?, si atuncea mie mi se pare că ceea ce fac aceşti, aceşti focolari este un lucru extraordinar, nu am eu timp să vă spun acuma, ca ei au un proiect aşa mare, o economie, aşa se cheamă, economia de comuniune. Au în toata Italia şi numai în Italia, mulți patroni, care la ideea lu' Chiara Lubich, Chiara Lubich o murit anul trecut, la vo otzeci şi vro şapte (87) de ani, la ideea lu' Chiara Lubich, patronii aceştia, care-s oameni credincioşi, î...au fac aşa, din câştigul pe care îl realizează din fabrica lor, din intreprinderea lor, o parte bună din câştigul acesta îl dau pentru săraci, pentru ajutorarea altora ca să îşi găsească loc de muncă, să facă aşa... deci o idee extraordinară, deci nu numa' pentru tine ca patron totu să bag în buzunarul meu, să bag în buzunarul... nu! să faci şi tu bine la lume şi datorită chiar lu Lubich. Şi alte şi alte lucruri extraordinare, înțelegeți? Şi atuncea, deci asta vreau să vă spun, deci că pentru mine Mişcarea aceasta a Focolarilor î... răspândită în toata lumea, în toate țările şi şi aicea în oras sunt focolarii, îs nişte oameni drăguți, nişte oameni prietenoşi, nişte oameni săritori, să te ajute, să facă bine, rude între ei, sunt respectuosi aicea, că unii poate socotesc că vai de mine! dacă mă duc, poate că mă atrag la ei, nu! ei nu vor să te converteşti la catolicism, nu! zice rămâi ce eşti, ortodox, da fii un ortodox convins, adevarat şî trăieşte dragostea lui Hristos în biserica ta şi fă bine în jurul tău. Asta, asta cer ei. Este un lucru extraordinar. Deci asta este Mişcarea Focolară”.

______________

https://ayeaye20.wordpress.com/2022/05/28/vaticanistii-nu-sunt-romano-catolici/