MANUSCRIS PROIECT DE TELEVIZIUNE STEREOSCOPICĂ - 1988

Proiectul meu de televiziune stereoscopică.

Am găsit manuscrisul proiectului meu inițial de televiziune în relief.
Am răsfoit emoționat ceea ce am pus pe hârtie la nici 21 de ani. Mi-am adus aminte cu plăcere ce preocupări diverse aveam, de la electronică, la fotografii, optică, proiecții 3D, experimente fizice și multe altele.

În 1988 am pus pe hârtie un proiect de televiziune 3D, după ce studiasem și făcusem nenumărate teste de proiecție 3D.
Am încercat atunci să-l brevetez, dar condițiile erau inacceptabile. (trebuia să accept ca și coautor un specialist în domeniu), asta pe lângă alte cerințe. Am renunțat !
Oricum proiectul era limitat ca realizare de tehnologia din acel moment, respectiv, ochelarii sistemului foloseau filtre de polarizare cu cristale lichide, iar limitarea era dată de inerția mare a acestora de a fi ordonate de câmpul electric.
În '91 am citit de un grup de jappnezi care puneau bazele unui sistem de televiziune 3D, care era foarte similar cu proiectul meu, identic pot spune.
Au apărut apoi, odată cu avansarea tehnologiei, primele televizoare 3D, care din păcate nu au prins așa de mult la public, dar mi-au adus confirmarea că ceea ce am gândit eu și alții di alt colț al lumii, funcționează.
Un update pe care l-am făcut ulterior acestui proiect, prin care eliminam ochelarii, dar folosea un display de construcție specială încă nu am auzit să fi fost realizat de cineva până azi.
Am găsit manuscrisul proiectului inițial de televiziune 3D și am realizat acest filmuleț.
Când eram militar la transmisiuni, am mai avut câteva idei inedite.
De exemplu:
- Transmisia radio a unui semnal bruiat intenționat, dar care la recepție, folosind semnalul de bruiaj, dar cu "polaritate" inversă, se extrăgea semnalul util curat.
- Transmiterea radio cu modilație în amplitufine, a fouă semnale distincte (care puteau să fie de exemplu audio, video sau orice altceva) pe aceeași undă purtătoare. Limitările de atunci în acest caz, erau legate de viteza de comutare a tranzistorilor de comutație dar între timp acest impediment a fost depășit. Cu toate astea sistemul nu am cunoștință să fi fost realizat. Aplicabilitatea era mare, de la transmiterea stereofonică, la televiziune 3D sau transmiterea a două posturi de radio sau TV diferite sau pur și simplu orice alte semnale pe o singură undă purtătoare. Între timp, transmisiile digitale au revoluționat aceste posibilități, dar atunci era ceva inedit.
Oricum, atunci un locotenent de transmisiuni căruia i-am expus parte din ideile mele, mi-a intermediat contactul cu d-nul Mărgărit Florin, un inginer electronist care avea multe brevete și publica atunci în revista Tehnium.
Am fost la el ca să-i prezentat proiectul meu de televiziune 3D. După ce mi-a scos câteva cărți străine care abordau această temă, iar eu am recunoscut sistemele prezentate în aceste cărți, care erau mult limitate față de ideea mea, i-am prezentat proiectul meu.
Mi-a spus că are mari șanse de brevetare și m-a îndrumat către OSIM.
A venit "revoluția" ... la OSIM ... totul a rămas baltă.
Mereu am simțit că pot avea sau accesa cumva din eter, orice soluție sau chestie novatoare îmi doresc, motiv di care nu am pus niciodată mare preț pe aceste idei, ele fiind din abundență.

P.S. Dacă cineva-l cunoaște pe d-nul. Mărgărit Florin, cu care nu am ținut legătura după aceea întâlnire, cred că și-ar aduce cu siguranță aminte de mine.

Montaj video :
Leonard Cheșca
08 septembrie 2022

Vedeți și :
Experimentele făcute în adolescență, când credeam, că o să fac primul ochi electronic pentru orbi:
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/pfbid02Tq34ATZyyWPHam2t5kYq4P1nupHCUQfizu9ure4rJdGWhH7URNEn2bQxedrdQBTdl　

Experimente pentru vedere nocturnă.
https://www.facebook.com/photo/?fbid=10206392195792178&set=a.10206599815382538

În anul 1936 fizicianul român Theodor V Ionescu, obține un brevet de invenție pentru imagini în relief pentru cinematografie și televiziune (în acest film se spune că în 1946).
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/749012673056941